DESTINUL OMULUI Unde voi petrece eternitatea? Aproape fiecare creatură umană trebuie să se confrunte cu această întrebare la un moment dat în viaţă. Cei care mor în copilărie scapă de analiza ei şi unii care sunt şterşi brusc din existenţă de un accident sau de o calamitate nu s-au gândit niciodată serios la aceasta. În exuberanţa tinereţii, tinerii nu se opresc să o analizeze; în activităţile preocupante ale maturităţii subiectul este împins la o parte, deoarece este unul neplăcut şi pentru că greutăţilor zilnice le este permis să îl acopere; dar când viaţa este măsurată în ore, zile, săptămâni sau luni, devine un subiect de analiză solemnă. Apoi sunt cei care s-au chinuit ani întregi în aşteptarea zilnică a morţii, care au avut acest subiect în atenţia lor toţi acei ani grei. Pentru majoritatea oamenilor, saltul în eternitate este făcut fără vreo speranţă concretă. Acasă şi la şcoala de duminică au fost învăţaţi că cei care sunt rezonabil de buni vor reuşi să intre cumva în rai, în timp ce aceia care sunt răi şi degeneraţi vor petrece eternitatea într-un loc de chin. Aceste învăţături sunt acceptate pentru că sunt învăţate în crezuri de către conducătorii religioşi. Cu toate acestea, în faţa morţii de obicei există îndoială, presimţiri rele şi groază, din cauza faptului că cel care moare nu este sigur că doctrinele şi liderii religioşi au dreptate în învăţăturile lor. El îşi dă seama că aceste învăţături nu au fost niciodată dovedite ca fiind corecte. Astfel se întâmplă că în cazul majorităţii oamenilor care părăsesc această viaţă; acest lucru are loc cu nesiguranţă, dacă vor petrece eternitatea în cer, în fericire de nedescris sau în iad, în agonie de nedescris. Excepţiile la această regulă sunt puţinii oameni care s-au convins pe ei înşişi că sunt atât de superiori „turmei de rând”, încât sunt siguri de un loc în fericire. Ei s-au convins pe ei înşişi că merită darul cel mai bun al lui Dumnezeu, şi că porţile raiului li se vor deschide larg şi vor fi primiţi cu aclamaţii vesele. Faptul că aceste persoane sunt sigure că merg în rai nu demonstrează existenţa unui astfel de loc sau existenţa unui iad al chinului. Budistul, confucianistul şi indianul devotat vor muri cu toată satisfacţia, siguri în credinţa lor fanatică că vor fi schimbaţi într-o altă formă de viaţă sau că vor merge la locul lor fericit de vânătoare în momentul morţii. Totuşi, această seninătate în faţa morţii nu demonstrează că convingerile lor sunt corecte, şi toţi cei care cred în Biblie ştiu că aceste crezuri sunt greşite. Aşa cum faptul că cineva care se mărturiseşte a fi creştin moare în linişte, seninătate şi cu încrederea că merită să meargă în rai, nu este o dovadă că va şi merge acolo. Singurul loc unde poate fi găsită o dovadă satisfăcătoare este Biblia. Orice credinţă care nu este bazată pe Biblie este instabilă, de neîncredere şi fără excepţie falsă. Dacă cineva doreşte să ştie cu siguranţă care este destinul omului, poate merge la Biblie cu inima sinceră şi cu o minte respectuoasă, şi va primi orice informaţie. Nu este necesar să se adâncească în ştiinţă sau să încerce să intre în legătură cu cei morţi. Nici nu este necesar să consulte medii spiritiste sau opiniile aşa-zişilor oameni mari care au trăit în trecut şi au murit. Toate aceste surse de informaţie sunt lipsite de valoare, şi chiar mai rău decât atât, pentru că informaţia pe care o oferă este falsă şi înşelătoare, fără excepţie. Dumnezeu este Creatorul vieţii şi Dătătorul tuturor binecuvântărilor posedate de om. Mai mult decât atât, El este Cel care va decide care va fi destinul omului. El a inspirat oameni sfinţi să scrie Biblia, care conţine informaţia; iar pentru creaturi, să nu ia în seamă Cuvântul Său şi să caute informaţii în alte surse, arată o lipsă de respect şi veneraţie pentru El, care nu Îi pot fi decât neplăcute. Conform Bibliei, fiecare membru al rasei umane va petrece eternitatea într-unul din trei locuri, anume: în cer, pe pământ sau în distrugere veşnică (numită moartea a doua). Conform Bibliei, nimeni nu va petrece eternitatea în chin veşnic; şi nici toţi cei salvaţi nu vor fi în cer. Bineînţeles că această declaraţie nu va fi privită ca „ortodoxă”, dar trebuie să păstrăm în minte că respectivele crezuri „ortodoxe” sunt învăţături ale oamenilor, şi nu ale Bibliei. Dacă cineva crede Biblia, fără excepţie va fi considerat „neortodox.” Un lucru surprinzător este faptul că există oameni care au o atât de mare stimă pentru ei înşişi, încât îndrăznesc să îşi pună propriile păreri în opoziţie cu învăţăturile Bibliei. Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, i-a spus să se înmulţească, să umple pământul şi să domnească asupra pământului, păsărilor, animalelor şi peştilor. Ar trebui observat faptul că Dumnezeu nu i-a spus lui Adam că va merge vreodată în rai. Căminul său urma să fie pe pământ, şi i s-a spus că dacă nu va asculta, va muri cu siguranţă. După neascultarea sa, Dumnezeu i-a spus că se va întoarce în ţărână, şi a fost alungat din grădină; dar nici măcar un cuvânt nu i-a fost spus lui Adam că va merge la chin veşnic. Chinul veşnic este una dintre învăţăturile „ortodoxe” ale oamenilor, dar nu este învăţată în Biblie. Păcatul lui Adam a adus condamnarea la moarte asupra sa şi asupra urmaşilor săi. Dumnezeu şi-a propus să elibereze rasa umană de această condamnare şi să îi restituie ceea ce a pierdut Adam. Pentru a duce la îndeplinire acest scop, Dumnezeu L-a trimis pe Isus pe pământ să moară pentru omenire şi să o izbăvească de moarte, pentru a putea fi restabilită la viaţă printr-o înviere din morţi. Astfel, este scris: „Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.” (1Ioan 4:14) Isus a spus: „Fiul omului a venit…să Îşi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” Din nou, El a spus: „Fiul omului a venit să caute şi să salveze ceea ce a fost pierdut.” De vreme ce Adam a pierdut un cămin pământesc şi o stare pământească, înseamnă că acestea sunt cele care vor fi restabilite. Lucrarea de înviere şi restabilire a rasei umane la viaţă perfectă chiar aici pe pământ va fi realizată de Isus cel înviat în timpul domniei Sale de o mie de ani, care va fi în deplină acţiune imediat ce lumea rea prezentă va fi distrusă în bătălia Armaghedonului, care este înaintea noastră. După această bătălie, care va distruge imperiul rău al lui Satan şi, ca urmare, va distruge toate învăţăturile ortodoxe ale oamenilor, va urma învierea celor morţi. Atunci toţi vor fi învăţaţi în mod corespunzător care este voinţa lui Dumnezeu; toţi vor trebui să asculte acea voinţă sau vor fi distruşi în moartea a doua. Cei ascultători vor trăi pentru totdeauna pe pământ. Acela va fi destinul lor. Ca dovadă, sunt citate dovezile următoare. În Psalmii 37:29 citim: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pe el pe vecie.” Într-un contrast izbitor cu acest text, preoţimea a învăţat că cei drepţi merg în rai. Din nou, la Isaia 60:21 citim: „Nu vor mai fi decât oameni neprihăniţi în poporul tău: ei vor stăpâni ţara pe vecie,” Clerul spune că pământul va fi distrus, dar la Eclesiastul 1:4 citim: „Pământul rămâne veşnic în picioare.” Bineînţeles că, dacă oamenii urmează să trăiască pe el pe vecie, acesta nu va fi distrus. În rugăciunea lui Isus, El ne-a învăţat să ne rugăm pentru timpul când voinţa lui Dumnezeu se va face pe pământ aşa cum este făcută în cer. Şi toţi profeţii şi apostolii ne spun de un timp când cunoştinţa lui Dumnezeu va acoperi pământul aşa cum apele mării acoperă adâncul. Ei ne spun despre un timp când orice genunchi se va pleca şi orice limbă va mărturisi gloria lui Dumnezeu, atât în cer cât şi pe pământ. Zeci de texte biblice ne spun că oamenii sunt destinaţi să trăiască pe pământ pe vecie. Când Isus a fost pe pământ, El a început să predice un mesaj nou care nu fusese auzit niciodată înainte de timpul Său, şi acel mesaj era: „Împărăţia cerului este aproape.” El şi-a ales discipolii şi i-a trimis să predice acelaşi mesaj. Acest mesaj înseamnă că începând cu acel timp Dumnezeu a ales din omenire o clasă alcătuită din 144.000 de persoane, care trebuie să fie credincioase până la moarte; ei trebuie să calce pe urmele Sale. Ei trebuie să înveţe ascultare prin suferinţă, aşa cum a făcut Isus. Tuturor celor din această clasă le este promisă întâia înviere şi faptul că vor împărăţi cu Isus în timpul domniei de o mie de ani. Destinul lor va fi unul ceresc. Ei vor fi ca Isus şi Îl vor vedea aşa cum este. Apocalipsa 20:6 spune despre aceştia: „Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.” Când întâia înviere îi va aduce împreună în cer ca o grupă divină, nemuritoare şi nevăzută, destinul lor va fi să fie cu Domnul pentru totdeauna. Ei, împreună cu Isus ca şi Cap al lor, vor fi Împărăţia, în timp ce creaturile umane de care pământul va fi plin vor fi supuşii Împărăţiei. Această clasă cerească este numită „Biserica”, şi de asemenea „mireasa, soţia Mielului.” Sunt numiţi „cei aleşi”, „biruitorii”, şi la ei se face referire ca fiind „co-moştenitori cu Cristos.” Vorbind acestei clase, Isus a spus: „De aceea vă pregătesc Împărăţia, aşa cum Tatăl Mi-a pregătit-o Mie.” (Luca 22:29) Din nou, Isus le-a spus acestora: „Celui care va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Scripturile descriu o altă clasă, care va fi necredincioasă, încăpăţânată şi rebelă; aceasta va fi împotriva milei şi favorii lui Dumnezeu, şi va continua această rebeliune până când Dumnezeu îi taie de la viaţă în moartea a doua. Acela va fi destinul lor. Moartea a doua este numită „distrugerea veşnică”, la 2Tesaloniceni 1:9 unde scrie: „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui.” Aceasta este clasa la care s-a referit Isus când a zis: „Aceştia vor merge în pedeapsa veşnică.” El nu a spus că ei vor merge în chinul veşnic, aşa cum învaţă clerul. El pur şi simplu spune că vor merge în pedeapsă veşnică, iar Scripturile arată că această pedeapsă este moartea, moartea a doua sau distrugerea veşnică. De nenumărate ori ni se spune că Dumnezeu îi va distruge pe cei răi; că ei vor pieri ca animalele, şi că vor fi ca şi când nu ar fi fost, ceea ce înseamnă ca şi când nu ar fi fost în existenţă. Această clasă va fi alcătuită din toţi cei care au venit la cunoştinţa adevărului şi apoi au luat poziţie împotriva acestuia. Astfel vedem destinul întregii familii umane, în conformitate cu scopul lui Dumnezeu, aşa cum este arătat în Cuvântul Său. (1) o mică parte a omenirii va merge în glorie cerească şi va fi asociată cu Isus în Împărăţie şi în lucrarea ei; (2) marea majoritate a omenirii va fi privilegiată să se bucure de viaţă veşnică aici pe pământ, dacă ascultă de legile Împărăţiei; (3) unii vor fi distruşi pentru totdeauna ca rebeli împotriva lui Dumnezeu. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că nicio creatură nu este destinată să petreacă eternitatea în chin agonizant, aşa cum învaţă clerul într-un mod atât de egoist.
Posted on: Thu, 04 Jul 2013 19:58:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015