DIN SUFLET PENTRU SUFLET Postat de Stelian PLATON în Ianuarie 28, - TopicsExpress



          

DIN SUFLET PENTRU SUFLET Postat de Stelian PLATON în Ianuarie 28, 2012 la 3:30pm Vezi blog Surioarei mele La aniversarea zilei sale de naștere Cât încă mai ești, cât încă mai sânt, Un dosar cu vârstă, între doi acuzați, Când apă se face sângele în frați, Mai coboară odată părinții-n pământ. Părinți fiind azi, noi părinți n-auzim, Cum vorba și inima le-ngheață de dor. Doar gândul, mergând la icoanele lor Sub pleoape ni-i pune când ațipim. Ce durere-i mai mare lângă mormânt, Când bunii noștri părinți ascultă și tac? Strig că mi-e greu să respir și că zac, Când frații pe lume fără ei nu mai sânt. Cu un frate sau soră pari mai bogat, Un clocot de sânge e mai cald între frați; Strămoși, bunici și părinți par adunați Și trăiește în noi o zare de sat. Vizualizări: 117 Îmi place Partajare Twitter < Postarea precedentă Următoarea postare > .. Adaugă un comentariu Încetare urmărire – Nu sunt anunţat prin e-mail când utilizatorii adaugă comentarii Se încarcă... ... Comentariu publicat de Stelian PLATON pe Mai 11, 2013 la 10:46pm Ştergere comentariu Aceeași gară Eram convins, elev fiind în clasa patra, Când semănam și-atunci la fel de mult cu mine, Că-n viața ei adevărată, Cleopatra, N-a fost iubită cum te mai iubesc pe tine. Începe amurgul meu să fiarbă pe poteci, Și coaja-ngălbenește pe stânca de tăceri. Un tren se întoarce cu compartimente reci, Pasagerii săi discreți au coborât de ieri. Pe un peron stingher un zâmbet mai așteaptă Să se întoarcă un tren demonic din abis, De unde stelele s-au stins treaptă cu treaptă, Și-unde secolii pe Dumnezeu l-au circumscris. Cine-ar putea citi lumina lui din zâmbet, Angelic desenată în fiecare stea, Ca un buchet de lacrimi ce ascund în suflet Pentru ziua când vei coborî în gara mea? Credeam ca vom ramâne în bancă amândoi, Colegi în așteptarea din aceeași gară. Colegă, iubita mea dintâi, pentru noi doi, Și azi iubirea-i la vârstă abecedară. 03-02-11 . Comentariu publicat de Stelian PLATON pe Iulie 22, 2012 la 4:08am Ştergere comentariu Eminescu Eminescu avea ochii căprui, Părul arcuit în cântări de vânt, „Băiet”şi azi-i lângă izvorul lui, Sub bolta codrului ascet şi sfânt. Iubirile îi erau născute Pe rotunda clipă a unui vis. Parcă plecat doar de minute, E mai departe azi cu un abis. Uşa vârstei tale e-ncuiată, Ca o iertare arată-te din nou, Mâna-ţi cándidă şi cadenţată, Spală secolii cu repetat ecou. Ascultă strigătul de azi din noi: În care adâncimi de cer te-ai dus ? Noi spunem generaţiei de-apoi, Că eşti un sfânt la masă cu Iisus. 09-02-11 .. Conţinut .. Stelian PLATON.
Posted on: Sun, 22 Sep 2013 15:39:39 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015