Daniel: “Dupa condoleante, am primit multe emailuri de incurajare. Multi oameni mi-au marturisit ca au plans in hohote citindu-mi newsletterul. De asemenea, multi mi-au marturisit ca primul instinct pe care l-au avut a fost sa isi sune parintii si pur si simplu sa stea de vorba cu ei. "Nu m-am putut abtine sa nu simt recunostinta ca ambii mei parinti sunt in viata, desi sunt foarte batrani. Saptamana asta o sa trec pe la ei." Valentin Am avut surpriza sa primesc multe emailuri de la oamenii care fac parte din sistemul medical in momentul asta. M-as fi asteptat sa fiu contrazis, insa am avut parte de intelegere. Pana si cei care lucreaza in sistem sunt satui pana peste cap de ceea ce se intampla in spitalele romanesti. "M-a emotionat mesajul asta si din pacate e trist ce aud in legatura cu sistemul medical. Trist dar adevarat. Nu vreau sa-i scuz pe medici si pe asistente, insa pe de o parte nici ei nu sunt rasplatiti asa cum se cuvine." Raul "Am plans si plang si acum, scriind. Nu mai am nimic de adaugat la cele spuse de tine in afara de faptul ca pentru acest mesaj o sa sterg particula M.D. din semnatura." Cornel Ironia este insa ca am primit emailuri de la oameni furiosi, scarbiti, infranti care au trait situatii similare cu mine. Sute de cazuri, cu oameni adusi pe patul de spital, cu doctori obtuzi, cu replici din partea lor de genul "oricum moare" sau "oricum este batran". Cu asistente care zambesc doar cand baga bani in buzunar si care, daca nu "cotizezi", NU TE CUNOSC. Si dupa ce evenimentul respectiv se termina (mai mult sau mai putin tragic), avem tendinta sa ne retragem, sa uitam, sa credem ca poate ni s-a parut.. sau ca asa stau lucrurile de fapt si ca nu avem nicio putere. Si sa fim atenti sa nu ajungem inapoi. "este dureros sa vezi medici si asistente in serviciul de garda mancand seminte, in timp ce tu ca insotitor al pacientului din salonul de vis-a-vis sa alergi cu prosoape ude sperand sa scada febra." M Si exista si oameni care cred ca pot fi ei schimbarea: "Inainte cu 2 ani am dat la cea mai buna scoala de asistent medical generalist [...] Acuma dupa 2 ani as putea sa zic multe, incerc sa imi pastrez respectul la fel pentru niste oameni care sincer nu merita si cand merg in spital incerc sa fac si sa ma comport asa cum as dori eu sa mi se raspunda cand as fi bolnava [...]" Nicoleta "Sunt medic, e vocatia mea. Am facut acest lucru din pasiune, pentru oameni. Nu am rezistat in sistem. In loc sa ii ajut pe altii ma deprimam. M-am refugiat in Franta. De aici sciu articole pe bogul meu...pentru cei de acasa. Bolnavii si doctorii ar trebui sa fie de acceasi parte a baricadei in lupta cu boala." Valentina "Problema este sistemul" Asta spune toata lumea. "Problema este sistemul." "Ne luptam cu sistemul." Maica-mea, cand se afla pe patul spitalului, nu o data mi-a spus: "Nu stiu cu cine ma lupt, cu boala sau cu doctorii." Din pacate, ceea ce putini inteleg insa, este ca sistemul SUNTEM NOI. Sistemul este format din oameni, pentru oameni. De oricare parte a baricadei esti, faci parte oricum din sistem. Asa ca vinovati suntem cu totii. Chit ca vorbim de sistemul medical, economic, politic, educational. Din pacate, cei mai multi dintre noi ne comportam exact ca niste victime: "nu este vina noastra, este vina sistemului." Aratam cu degetul si dam din umeri. Cel mai bine este sa iei o oglinda, sa o pui in fata si sa arati spre ea. Acolo ai imaginea foarte clara a sistemului, daca reduce de la complex la foarte simplu. Daca ne ridicam deasupra sistemului pe care il uram, o sa vedem un complex de sisteme care sunt in echilibru. Si daca suntem cu adevarat sinceri cu noi, o sa vedem ca si noi alimentam unul dintre sistemele care functioneaza defectuos. Cu totii suntem datori cu o schimbare, iar sistemul se schimba in momentul cu care fiecare individ in parte inteleg asta. Vinovatia "sistemelor" Este si motivul pentru care am facut "ConstruimImperii". Prin absurd, facand o generalizare, natia romaneasca a fost dependenta de cand se stie de un "tatuc" (dictator) care sa aiba grija de noi si sa ne salveze. Chit ca ne aducem sau nu aminte, extrapoland, avem un Stefan Cel Mare si Sfant, avem un Mihai Viteazu care a unit tarile pentru prima oara, avem un Carol I care a luptat cu meticulozitate germana pentru tara noastra, un maresal Antonescu, in al doilea razboi mondial, Gheorghiu-Dej mai apoi, Ceausescu... etc. Atat de lunga ne este istoria in care am cautat salvatori intr-o imagine paterna si dura, incat am uitat sa ne uitam la viata noastra ca la un propriu sistem in care NOI suntem acea figura. Si cu toate astea sistemele sunt formate din noi. Tu, cel care citesti acest email. Eu, cel care iti scriu aceste randuri. Si este vina noastra, in egalitate. Abia in momentul in care o sa poti sa iti spui, impacat cu tine "Eu sunt sistemul", abia atunci vei intelege ca depinde de tine intr-o masura mult mai mare decat crezi. Statul este un cancer Partial dintr-un articol din Romania Libera, scris de Sidonia Bogdan in 2012: Prin comparaţie cu alte meserii, care îţi permit intrarea în câmpul muncii imediat după ce ai terminat cei patru ani de facultate, ca să devii medic specialist e musai să treci prin cei şase ani de facultate şi alţi cinci-şapte ani de rezidenţiat, în funcţie de specializarea pentru care optezi. Perioada de rezidenţiat, fundamentală pentru definitivarea medicului specialist, este plătită "mizerabil" de către stat, cauză pentru care viitori medici, care nu provin din familii cu posibilităţi financiare, învaţăsă ia şpagă. Abia după vârsta de 35 de ani, susţin medicii intervievaţi de RL, un doctor reuşeşte să fie matur profesional şi să ajungă şi la independenţă financiară. În specializările chirurgicale, perioada de formare e chiar mai lungă, ajunge în jurul vârstei de 40 de ani. De altfel, profesori cu experienţă în sistemul medical au ajuns la concluzia că medicina a devenit o profesie pe care reuşeşti s-o faci fără compromisuri numai dacă eşti sprijinit financiar de către familie. Cei care au făcut medicina sunt copii care au iubit efectiv meseria asta. Mulţi sunt ajutaţi financiar de către părinţi. Asta e singura soluţie ca să reuşeşti, din păcate. Aici s-a ajuns. Statul nu-ţi dăposibilitatea să te autoîntreţii. Salarizarea este sub orice critică, 700-800 lei ia un măturător, o femeie de serviciu, nu un medic, punctează directorul Spitalului Sanador, conf. dr. Doru Herghelegiu. Acesta este şi motivul cel mai des invocat de către medicii care au părăsit sistemul românesc şi au decis să profeseze în alte ţări din Europa. Majoritatea medicilor care au plecat nu au avut de ales. Nu a existat altă soluţie pentru ei, adaugă o altă personalitate din medicină, profesorul doctor Gheorghe Burnei. Cercul vicios este ca statul, care traieste din taxe, incurajeaza sistemul medical sa traiasca din spaga. Doctorii stiu asta, asistentele medicale stiu asta, portarul care te lasa sa intri cu masina in curtea spitalului stie asta, paznicul care iti da directii prin spital, aparent binevoitor si el, stie asta. Cand ti se intampla o data, nu este foarte deranjant. Cand esti bolnav de cancer si spitalul devine a doua ta casa, iti dai seama de fapt ca nimeni nu te vrea sanatos. Doctorii care risca sunt cei care conditioneaz actul medical de spaga, insa sunt destul de putini care fac asta pe fata. Insa la nivel afectiv exista un santaj emotional evident prin lipsa de interes care ti se arata. Dai bani pentru cateva secunde de omenie. Nici macar nu ti se dau informatii complete, pentru ca asta ar insemna ca nu te mai intorci. Trebuie sa fii dependent de tot sistemul si de doctor. Eu, ca si antreprenor, vad lucrurile astea ca un mecanism cinic de extorcare. Sunt atacat de propria mea tara pentru ca sunt un om cu initiative (respectiv taxele pe care le platesc) iar doctorul, cel care ar trebui sa ma slujeasca pe mine, este incurajat si el sa ia bani de la mine nu din taxe, ci la negru. Concluzia? Statul insusi, ca aparat administrativ, este un cancer. Vinovatia merge mai departe de atat Suntem vinovati cu totii. Pentru ca preferam sa inchidem ochii. Stim salariile din sistemul medical si unde se ajunge. Inchidem ochii. Stim, de exemplu, ca un primar de capitala sau un presedinte de tara are salariu de pana in 2000 de euro pe luna. Si stim ce inseamna ca, in conditiile astea, el sa semneze contracte de sute de milioane de euro, cateodata miliarde. Stim ca probabilitatea de coruptie este de cateva mii la suta. Este ca si cum tu ai trai cu o ratie de o paine pe zi si ai decide la cine se duc oalele cu ciorba si friptanele. Stim. Si cu toate astea inchidem ochii. Iar daca nu stim, vinovatia noastra este cu atat mai mare. O sa iti explic de ce in partea a 2-a a manifestului. Tot in partea a 2-a o sa vin si cu solutia, cu ce poti face tu, practic, ca sa provoci schimbarea in sistem. O sa iti spun si doua scenarii prin care Romania, ca tara, poate fi salvata si noi, ca oameni, sa traim intr-un climat cu mult superior." Daniel Zarnescu
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 10:07:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015