Daruind vom dobandi. Ce??? Alina: -Daruiesc. Trebuie doar sa invatam sa daruim. Ca noi doar asteptam sa primim:) Raluca: -Daruiesc. Nu are legatura nici cu Craciunul. Si nici cu vreun instrument de marketing. Pur si simplu pt bucuria gandului ca mereu ai ceva de oferit. Mereu cineva are nevoie de ceea ce ai tu de dat Vasile: -Daruiesc. Si nu vreau nimicuta in schimb. Daruiesc.... Ce cuvant frumos! Un fular si o caciula tricotate de vecina de 61 de ani, cu rugaciune si zambet si inima buna. O carte pt copii si un audio book. Daruite chiar de autor. Un tricou personalizat Mandra Chic. O hainuta alba, de iarna, pastrata pt cand va fi Maria mare...Dar stai, poate un copil are nevoie de ea chiar azi... O daruiesc!. Jurnalul Fericirii, una dintre cartile preferate ale Ioanei. Daruind Vei Dobandi tot de Steinhardt, ca tot suntem la subiectul asta, de la Anca. De la Alina un set de hainute de fetita 6-9 luni. Purtate cu dragoste. Doua carti, poate cele mai dragi sufletului lui Valentin. Un raft intreg de la Oana. Un abonament pe un an la revista Familia Ortodoxa Toate astea astazi. Fara nici un motiv special. Lumea nu s-a oprit in loc astazi, stirile nu au mentionat nimic despre asta, soarele nu a stat nici el in loc sa se intrebe ce se intampla, stelele au aparut pe cer imperturbabile, ca de obicei. Pare ca nimic nu s-a intamplat. Si totusi, poate ca totusi s-a intamplat ceva. Lumea e astazi mai bogata. Poate ca zambiti. Cu ce? Cu un fular, cu o hainuta, cu carti, cu un tricou, cu un DVD, cu un audio book, cu un abonament?Da. Si cu ele. Si cu zambetul unor oameni care stiu ca nimic nu se compara cu bucuria de a darui. Dar sunt atatia oameni care fac asta, fara sa isi faca public gestul, veti spune. Da, dar sunt atatia care nu stiu cum sa faca asta. Eu una recunosc ca niciodata nu am stiut sa daruiesc. Azi, oameni frumosi, cunoscuti si necunoscuti, mi-au aratat cum. Fara vreun motiv special, fara data limita, fara presiune, fara stres, fara interes, fara calcule, fara obligatii, fara contabilitate, asteptari, ezitari, fara dorinta de a impresiona, fara necesitatea de a transmite un mesaj, fara dificultatea de a alege un cadou potrivit si fara temeri ca darul n-o sa placa. Fara nici un alt motiv decat bucuria de a darui...pur si simplu. fara sa stii nici macar cui :) Asa ca poate cu asta e azi lumea mai bogata. Cu un pas timid catre ziua cand a darui, fara sa asteptam vreo ocazie speciala sau ceva in schimb, ne va intra tuturor in reflexul cotidian. Cu un pas catre ziua cand rochia aceea care nu ne mai vine nu va mai sta o vesnicie in dulap. Cu un pas catre ziua cand ne vom da seama ca a 35- a poseta, pe care oricum n-o purtam, i-ar sta mai bine unei fete care are poate doar una. Cu un pas catre ziua cand ne va face mai fericit zambetul celui care primeste, decat un obiect care zace lipsit de viata in lumea noastra. Sau poate ca e un obiect care ne umple de bucurie...dar tot mai mult ne bucura zambetul! Cu un pas timid, stingher, catre ziua cand ne vom bucura sa oferim nu doar ceva ce nu ne mai trebuie, ci poate chiar ceva la care tinem enorm de mult. Doar de dragul de a face cuiva o bucurie. Si nu oricui. Ci unui necunoscut. :) Poate ca, la urma urmei, arta de a darui se deprinde prin exercitiu. Si Impreuna putem face mai mult. Mai repede. Mai bine. Daruind vom dobandi. Ce??? Hai sa descoperim. Impreuna. Daruind. Inainte de Craciun. Si nu numai. :) Doamne ajuta!
Posted on: Wed, 20 Nov 2013 22:52:39 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015