De-aceea Doamne, harul Tău, îmi este astăzi îndeajuns, Când nu pricep cine sunt eu, de Duhul Sfânt mă las pătruns, Privesc pământul, lăcrimez, un fir de praf îl iei în seamă, Îţi simt iubirea şi oftez, când glasul Tău aud cum cheamă. Şi de-oi pleca într-un final, spre ţara cea demult promisă, Vreau să sădesc un ideal, în inima ce-i compromisă, Trăirea mea să fie clar, moment de-adâncă cercetare, Pentru acei căzuţi din har, lipsiţi de binecuvântare. Părinţi şi fraţi, copii, nepoţi, să-şi recunoască neputinţa, Harul există pentru toţi, de vor îmbrăţişa credinţa, Căci nu vor trece-n lumea nouă, ţinându-se cu toţi de mână, Hotarele se-mpart în două, scrâşnet şi plâns - pace, lumină. Atât cât este omu-n viaţă îşi poate-alege veşnicia Şi cât trăieşte tot învaţă. Părinte, dă-le azi solia! Cu mântuirea nu-i de şagă, nu e un basm, nici fals nu este, Ia hotărârea frate dragă, clipa de-acum, mâine-i poveste!
Posted on: Sat, 13 Jul 2013 09:38:39 +0000