De cand stau singur in garsoniera asta am senzatia ca locuiesc din nou cu parintii. N-au banuit comunistii, in ultima suta de metri de ridicat cartiere dormitor, ce senzatii amuzante au creat multiplicand acelasi partiu de arhitectura cu frustrarea diversitatii. Perpendicular pe camera mea e bucataria vecinei de la scara de langa si viceversa pe fatada din spate a blocului. Vecina e o bucatareasa desavarsita. Gateste zgomotos seara de seara, eu asistand-o, silentios de la calculator, la doar cativa metri cubi de aer. Masa plina cu mancare calda, ca la mama acasa, e condimentata cu o telenovela de pe Acasa la televizorul sport de pe frigider. Atmosfera mai de vis decat au reusit sa creeze in spotul de debut al postului, cand ne zambea Catalina (de sub) Mustata. Totul este strans, curatat, spalat si bucataria aerisita pe jinggleul de final al serialului. Inceputul reclamelor evacueaza alert spatiul, de parca totul urmeaza sa sara in aer. Liniste. Stomacul, ma cheama la mine in kitsch-ineta, cum imi place sa-mi alint bucataria simplista decorata la misto. Scot de la frigider resturile ramase de la pranz si incep sa ma scalambai incalcand orice regula conventionala de ingurcitare. Vecinatatea se intoarce impotriva gospodinei, de data asta. Acum, tesespectatoare full-prime time cu atentia tulburata de la subtitrarea telenovelei-desert, "La guinda del pastel" (nume fictiv, nu mai sunt la zi). Acasa, mama gatea mancaruri complicate seara de seara, bombe stomacale. Eu pierdeam timpul la calculator, tacut, ca sa nu ma dau de gol, si voit ratam ora mesei. Mergeam la bucatarie cand maica-mea deja atipea la televizor, visand la Jose Armando sau la schimbarea de look a Andreei Esca, si mancam doar resturile din frigider. Ca o jertfa adusa mancarii proaspete, masa calda, dar inca oparita. De scalambait... am facut-o dintotdeauna. Principiul de compozitie, in oglinda pe diagonala, care stabileste relatia dintre garsoniera mea si a vecinei, guverneaza si relatia dintre locatari. Ritualul cinei e la indigo cu ultimul an de liceu petrecut cu parintii. Diagonala fiind timpul trecut de atunci. Ce lipseste? E cearta cu maica-mea, trezita din somn de metamorfozele mele, pe motiv ca ma prostesc prin bucatarie si ca mananc toate prostiile.
Posted on: Mon, 24 Jun 2013 20:39:39 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015