De ce oare nu există un proces al comunismului? Pentru că vinovăția nu aparține unor singuri oameni. Vinovăția este difuză la un nivel foarte larg. Mii și zeci de mii de cetățeni români: activiști de partid, cadre de securitate, membri în diversele structuri ale partidului sunt principalii vinovați. Ei erau conducerea reală a partidului și oamenii care au condus efectiv acest regim criminal timp de 50 de ani. Apoi apar milioanele de români membri de partid, lași, carieriști, sau pur și simplu lipsiți de personalitate. Ei au fost temelia reală a sistemului comunist. Și se simțeau atât de bine..... De ce? Pentru că regimul comunist era pervers de democratic. Cu ceva turnătorie la Cadre și ceva gargară prin ședințe puteai avansa suuus, pe linie de partid și de stat. Fiecare membru de partid avea în raniță măcar bastonul de ....director sau secretar de partid al unei întreprinderi. Trebuia doar să toarne pe cine trebuie, să lingă pe cine trebuie și să spună ce și cum trebuie. Apoi marea masă de lași, falși și aplaudaci- milioanele de oameni ai muncii din fabrici, șantiere și de pe câmpiile patriei: turmă obedientă care refuza orice formă de revoltă (deși era periată tot timpul de o istoriografie idiotizant-naționalist-comunistă, cum că e dreaptă, vitează și a făcut mari fapte de vitejie). În fapt această masă prefera să se ....descurce, să fie mulțumită cu ce primea prin cartelă de la mesele tovarășilor și asigurau acesteia circul unei susțineri pe cât de false, pe atât de consistente. Căci nimeni nu iubea pe Dej sau pe Ceaușescu când participa la manifestațiile megalomanice organizate de partid, dar pe de altă parte, nimeni nu se revolta și nici măcar nu concepea o viață fără un Dej sau un Ceaușescu.... Deci cum ar putea fi un proces al comunismului complet fără aceste milioane chemați, măcar simbolic, în boxa acuzaților? Căci ei, cei care au urlat "moarte lui Maniu" la procesul acestuia (deși îl votaseră cu doar un an înainte, în 1946), ei sunt cei care au încurajat regimul. Și nici măcar nu l-au descurajat.... Ei, care se cred eroi și dizidenți pentru că spuneau bancuri și ascultau Europa Liberă, dar care nu ar fi făcut nici măcar actul de curaj de a se solidariza public cu cei câțiva curajoși care mai făceau căte o petiție politicoasă contra regimului, sunt vinovați. Și.....asta e partea interesantă: ei se simt vinovați. De aceea îi vezi cum se bucură că se găsește câte un țap ispășitor- de preferat cât mai mărunt și cât mai util pentru a mima spectacolul condamnării comunismului. O condamnare care să se facă cum vor ei- un soi de răzbunare ritualică pe propriul lor trecut. Bogdan Duca
Posted on: Sat, 10 Aug 2013 14:50:30 +0000