Devotional,17 Octombrie Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi,cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.Matei 18:3 Una dintre cele mai mari plăceri ale mele este vizita pe care mi-o fac nepoţii până a doua zi. Când îi aştept să vină, descui toate uşile pentru ca ei să poată să intre direct. Nepoţii mei cunosc drumul până la mine acasă şi le spun părinţilor pe care drumuri trebuie să conducă maşina. Curând, îi aud cum tropăie cu picioruşele şi apoi glasurile lor strigând: „Buni, suntem aici! Te iubim mai mult decât orice, ne dai un biscuit?“ Aşteptându-i în prag, faptul acesta îmi produce întotdeauna un zâmbet şi bucurie în inimă. În lume sunt mulţi oameni înţelepţi şi care au cunoştinţă, dar şi noi putem să învăţăm o lecţie spirituală de la copii. Nepoţii mei nu au nici o problemă să-mi spună că mă iubesc şi că sunt bucuroşi să mă vadă sau că le plac biscuiţii şi că sunt la fel de bucuroşi să primească un biscuit. În mintea lor nu se dă nici o luptă ca să afle dacă ei merită dragostea mea şi nici dacă le spun că biscuiţii trebuie să mai aştepte până după mâncare sau până este gata vreo treabă în gospodărie, ei nu se îndoiesc că până la urmă vor primi biscuiţii. Şi de ce ar avea ei îndoieli? Bunica nu i-a dezamăgit niciodată. Cu mult mai mult decât stau eu în prag, aşteptând sosirea nepoţilor mei, Isus stă la uşa inimii noastre aşteptându-ne. Cu bucurie, Isus ne priveşte cum dăm buzna pe acea uşă strigând: „Iată-mă! Te iubesc! Acum, mă vei umple din nou cu dragostea Ta până la revărsare?“ Simpla dragoste şi încredere care îl încântă pe un bunic îl încântă de asemenea pe Tatăl nostru din Cer. Dumnezeu Se bucură mai mult să ne împlinească cererile decât ne bucurăm noi împlinind cererile micuţilor noştri. Dacă privim copiii şi dacă ascultăm rugăciunile lor, putem să învăţăm ceva: să nu complicăm lucrurile! Copiii îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima şi cred că Dumnezeu va înfăptui ceea ce El a promis. Poate că ei nu sunt în stare să numere până la zece sau să-şi lege şireturile la pantofi, dar pot să cânte: „Isus mă iubeşte,“ şi să creadă din toată inima ceea ce cântă. Copiii pot să se roage lui Dumnezeu ca mămica să se simtă bine, iar ei se aşteaptă că aşa se va şi întâmpla. Vrem să-L vedem pe Domnul lucrând în vieţile noastre? Vrem să vedem că rugăciunile noastre primesc răspuns? Este nevoie să avem o credinţă simplă în faptul că Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat şi că va împlini ceea ce ne-a promis. Cândva şi undeva în viaţă tindem să ne abatem de la acea credinţă simplă urmând o cale mai complicată de gândire. Poate începem chiar să ne îndoim că Dumnezeu ne iubeşte când ne dăm seama cât de mult nu merităm iubirea Lui, iar apoi cât de uşor putem să începem să ne îndoim că El va răspunde la rugăciunile noastre. În loc să dăm curs acestor îndoieli, mai bine să ne rugăm având următorul scop: „Doamne, dă-mi credinţa copilăriei, întrucât nimic nu este imposibil pentru Tine.“
Posted on: Thu, 17 Oct 2013 04:40:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015