Din cînd in cînd mai vin pe-acasa în satul meu,în satul drag Pe tata nu-l mai vad ïn curte si mama nu mai iese-în prag În poarta-atïrna o crengutâ, Un semn ca acasa nimeni nu-i, Deschid, cuprins de nostalgie Si intru ...in ograda cui? E casa noastra parinteasca, O casa fara de stâpîn Parintii au plecat departe... Si niciodata nu mai vin. Doar nucul cel sadit de tata Si-al nostru cîîne gospodar Ma-ntîmpina si ma întreaba: ,,De ce ne vii atît de rar ? Ma uit la casa coscovita, La strachina ce s-a uscat, La bietul cîine,care plinge, Ca apa nimeni nu i-a dat. în casa lucrurile toate Mai stau asa cum au fost Cu praful vremii poleite. Nu-i mama ca le-ar da de rost . Cînd dau sa ies bâtrînul cîine, Cuminte si întelegator, Ïmi linge mîina,parc-ar-zice: ,,Nu ma lasa singur sa mor Cu inimi arse de durere Ne despartim batuti de soarta... Totuna ma întorc acasa Si numai pun crenguta-n poarta.
Posted on: Sat, 09 Nov 2013 23:24:29 +0000