Dragi romani..ALOO….ALOOO.!! Stimati tovarasi,mi s-a permis sa va vorbesc din lumea de dincol0, pentru ultima data, post – mortem .Pentru noua generatie din ultimii 20 de ani ,care nu ma cunosc ,eu sunt Secretarul General al Partidului Comunist Roman Tovarasul Nicolae Ceausescu. Dragi tovarasi si pretini , iata ca dupa 20 de ani de cand am fost asasinat de catre fortele oculte ale masoneriei si a unor grupari mondiale malefice,de la Epoca de Aur pe care am construit-o cu ajutorul clasei muncitoare,constat cu mare regret si durere in suflet, ca Romania se afla in starea de AGONIE de dinaintea MORTII. Aflu cu lacrimi in ochi ,ca dupa eforturile mele de a tine departe de poporul roman,pe toti imperialistii,mafiotii economici,tradatorii de tara,capitalistii lacomi si avizi dupa putere,acestia sunt ce-i care va conduc,acestia pentru care voi ma-ti impuscat, v-au adus pe voi dragi romani la limita dintre viata si moarte.Am scapat tara de datorii datorita voua .Datorii pe care le-am facut in interesul de a va construi case si apartamente,starzi ,sosele,metrou,orase, fabrici si uzine,terenuri agricole ,ferme si toate de care va mai amintiti…Caci au ramas doar amintiri ;amintiri de suferinta cu munca si sudoare caci toate au fost desarte , de toate ati fost furati.! Ati rabdat de foame ,este adevarat ,dar astea au fost eforturi nelimitate pentru care voi sa traiti mai bine si pentru care eu eram pe cale de a infaptui un socialism mai bun ca orice forma de guvernamant din lume.Capitalismul se simtea amenintat ,eram singura tara din lume fara datorii externe si iata ca atunci forte obscure,tradatori ai neamului romanesc,masoni si alte grupari oculte ,activisti ai Noii Ordini Mondiale,au recurs la asasinarea mea pentru a va fura voua munca voastra si toate bunurile tarii ,dezbinandu-va intre voi,inrobindu-va,si luandu-va orice putere de a va mai rascula pe viitor impotriva lor.Nu v-au luat doar tara, v-au furat personalitatea, demnitatea,onestitatea,curajul,unitatea de neam.Uniunea Europeana este asasinul real al Romaniei si cu adanca durere in suflet , urez sincere condoleante poporului roman,pentru ca deja v-ati pierdut identitatea si umanitatea in care ati trait liberi dar nu ati stiut pana ce acesti huligani v-au pacalit cu o libertate falsa si perversa.Dragi tovarasi si pretini , singura voastra sansa este sa va inarmati cu cinstea , demnitatea si curajul stramosilor vostri , sa va luati furcile si topoarele si sa mergeti in cautarea judecatii. Asta e singura cale , multi destepti din tabara adversa ,care se vor arata ca fiind educati si diplomati,va vor spune ca furca si coasa e o metoda depasita .Nu este si niciodata nu va fi , ei ce-i care va fura sunt sustinuti de justitie , iar voi trebuie sa fiti adevarata justitie petru a avea o judecata dreapta.Sa nu-i credeti cand o sa va faca anarhisti,huligani etc pentru ca toate tarile ”civilizate” asta fac de mii de ani subjuga pe cei slabi.Fortele militare nucleare subjuga pe cei slabi si isi impart lumea intre ei, si totu-si sunt catalogate ca tari civilizate si mai sunt si sustinute in genocidul mondial pe care il preactica . Nu cred ca este nevoie sa va mai relatez politica mondiala a anilor `89-2009.. Cam astea am avut de spus si sper ca singele strabunilor, sa reinvie din nou in venele voastre statutul de roman si inima voastra sa bata cu mandrie. “VINA” LUI CEAUSESCU: În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care „Europa liberă” a comentat la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm! Prin anii ’87 – ’88, tonul „Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile. Am constatat astfel, cu mare uimire, că în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate. Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile. Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţa mondială dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?! Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţa mondială, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea „modelul românesc”! Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care „Europa Liberă” a comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, săracu’, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte! Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-1 dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-1 şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, „firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el s-o păţească! Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu, KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din… patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român! De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-1 vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate. Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-1 credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-1 recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat. M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari intr-o anume transa şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte indicaţii superioare. Am ajuns acum in anul 2011 la o datorie de peste 150 de miliarde de euro . Am scăpat de dracu’, şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al Patriei. Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă, atunci cand sunt “disponibili” presedinti, ministri si guvernanti tradatori? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit si inceput de mileniu! Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi… Dezvoltare, şi alte „agenturi”! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori.In caz contrar se aplica scenariul tarilor arabe, atunci cand parazitii pamantului raman fara resurse de orice fel. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Mai nou, declaratiile tradatorului Basescu, care sugereaza predarea suveranitatii in mainle asa -zise a Statelelor Unite ale Europei .Apoi cedarea muntilor de aur (sute de mii de tone), dupa ce s-a sabotat deja tara de resursele de petrol, gaze naturale, apele minerale, paduri si altele. Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca! Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o “economie” de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român! Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat’? Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?! Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, care de fapt sunt 1500 de miliarde de $ faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Si uite unde s-a ajuns. Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor – ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României, insa ma intreb acum : Oare mai este a Romaniei?! Au dus tot aurul in afara tarii, cica ca sa aiba credibilitate, 100 de tone de aur s-au evaporat din Banca Nationala a Romaniei, unde este aurul nostru? Să se îndatoreze la noi in tara şi să-i punem noi condiţiile în care acceptam creditarea! Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte! Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii ’70! Acum, când scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti. Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor.Chiar daca acum acestia au prins la unghii si devin o problema serioasa. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara. Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii. Conchid: merită sprijinite numai acele forţe (partide) politice care îşi propun să ferească ţara şi poporul nostru de povara şi primejdiile ascunse în teancul de dolari al îndatorării la alţii. Există aceste forţe? PARCURGETI TOT VA ROG PANA LA CAPAT CE AM CONSTRUIT EU IN 25 DE ANI, VOI ATI DISTRUS, JEFUIT SI VANDUT:
Posted on: Thu, 18 Jul 2013 16:12:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015