EDUCAŢIA (fr. éducation, lat. educatio), se referă la un ansamblu de măsuri aplicate în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor, tineretului sau ale oamenilor, ale societăţii etc. Dintr-o mai veche perspectivă de abordare, putem subsuma educaţiei intervenţiile organizate şi sistemice care au ca rezultat o modelare a personalităţii individului. Aşa cum se menţionează, o perspectivă dominantă în abordările unor autori reprezentativi pentru trecutul reflecţiei pedagogice din ţara noastră, precum Ion Găvănescu, Constantin Narly, G.G. Antonescu sau Dimitrie Todoran, este definirea educaţiei ca acţiune de influenţare şi o accentuare a caracterului său conştient, intenţionat, sistemic, planificat, organizat, ceea ce restrânge aria de cuprindere a acestei noţiuni pedagogice fundamentale. În opinia autorului, acţiunile cu efecte educative sunt de o diversitate mult mai mare decât totalitatea demersurilor întreprinse în şcoală, explicit destinate unor scopuri formative. Într-adevăr, ambianţa socio-culturală poate influenţa formarea şi dezvoltarea personalităţii umane fără educatori sau intenţii educaţionale explicite, printr-o mare varietate de acţiuni deliberate sau nu, explicite sau implicite, sistemice sau nesistemice, extinzând sfera de cuprindere a educaţiei, aşa cum scrie Dumitru Salade, ca „suma influenţelor pe care le-a suferit şi le poate asimila omul”. Astfel, „ea înglobează toate acţiunile şi influenţele socio-culturale, de natură formală, neformală sau informală, care conduc în mod voluntar sau spontan la modelarea naturii umane. Nivelul de dezvoltare atins de o persoană este un rezultat atât al influenţelor intenţionate, cât şi al influenţelor neintenţionate, extrem de diverse şi de complexe”.Deseori, problematica educaţiei a fost abordată prin prisma relaţiei dintre profesor şi elev. Acţiunile educative nu îi vizează însă numai pe elevi şi tineri, adulţii fiind puşi, şi ei, în situaţia de a învăţa necontenit. Dinamismul vieţii sociale face ca la structurarea trăsăturilor de personalitate ale copiilor şi tinerilor să contribuie o multitudine de factori cu influenţe specifice: familia, şcoala, organizaţiile, mediul socio-cultural, massmedia - care se constituie în factori educogeni. Din acest considerent, deşi rolul şcolii este foarte important, ar fi nerealist să considerăm că acţiunile educative se desfăşoară exclusiv în legătură cu relaţia profesor - elev
Posted on: Fri, 13 Sep 2013 20:17:21 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015