...El...adora pãsãrile...adora sã le asculte,sã le vadã,sã simta libertatea lor în mâinile lui...pânâ într-o zi...o zi în care una s-a oprit pe umarul lui...era aşa obositã,flãmândã,rãnitã şi-n acelaşi timp dezorientatã.A cãutat o colivie...cea mai frumoasã pe care o avea...i-a îngrijit rãnile,a hrãnit-o şi zilnic se oprea sã o asculte,î-l fascina cum zbura in jurul sãu ,se oprea pe umãrul sãu şi-l privea ca pe un zeu...La ceva timp î-i cumpãrase o colivie de argint...pentru cã o considera prințesa lui...o lãsa mereu deschisã,ea nu avea nici o intenție de a-şi lua zborul şi evada...Dar el venea din ce în ce mai rar...nu-i acorda acelaşi interes ...şi era din ce în ce mai tristã...şi a trecut atâta timp fãrã sã o asculte...iar în ziua în care a vãzut geamul deschis a zburat...Era din nou în libertate...din nou în lumea ei...un sentiment de nedescris a învãluit-o şi-n timp ce-o învãluia o aşa imensã fericire...l-a auzit...era El...cel ce într-o zi î-i vindecase rãnile,a hrãnit-o şi a ajutat-o sã zboare din nou...î-i zâmbea de pe pervaz şi era atât de entuziasmat cã mica lui prințesã a învins teama a fi din nou ea....i-a redat libertatea...azi geamul e mereu deschis...şi ea aşteapta clipa în care se poate odihni pe umãrul lui...azi ea se simte fericitã ...pentru cã libertatea doar i-a frânt aripile...în timp ce El i-a dat din nou încrederea in sine...:)♥
Posted on: Mon, 04 Nov 2013 19:21:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015