Estera Cartea Esterei îşi ia numele după personajul principal, şi nu după scriitorul ei, care în general se crede că ar fi fost Mardoheu. Ester, forma persană a termenului echivalent ebraic Hadassah, înseamnă “mirt răcoros”. Evreii au numit cartea simplu M’gillah, care înseamnă “sul, volum”. Canonicitatea sau autenticitatea cărţii este pusă la îndoială de mulţi. Principala obiecţie nu se bazează pe dovezi istorice sau pe o analiză critică bine fundamentată, ci pe reacţia amoţională şi arbitrară suscitată de faptul că în naraţiune nu apare niciodată numele lui Dumnezeu. În întreaga carte există un spirit de credinţă şi de integritatea faţă de Dumnezeu şi de profund interes pentru cauza poporului lui Dumnezeu. Faptul că Mardoheu a refuzat să aducă onoruri şi să se închine la duşmanul lui Dumnezeu, Haman amalechitul, demonstrează că Iehova şi legea sa erau recunoscuţi şi respectaţi de Mardoheu. În Estera 4:14 există indicarea intervenţiei divine în evenimente. În 9:31, cuvântul “ţipăt” se referă cu siguranţă la rugăciune. Printre altele, acuza lui Haman spunea că iudeii din provincii nu respectă toate legile împăratului, ci aveau o lege a lor, diferită de cele ale tuturor celorlalte popoare. Desigur, Haman suscita obiecţiunea tuturor politicienilor lumii împotriva credinţei poporului lui Iehova în legea teocratică. - 3;1, 2, 8 Canonicitatea cărţii Esterei poate fi stabilită în baza următoarelor motive: iudeii au acceptat-o dintotdeauna în canonul ebraic al Bibliei şi au ţinut-o în cea mai înaltă stimă. A fost probabil acceptată în canonul ebraic de către Ezra, care a trăit în timpul în care se verifică evenimentele narate şi care era în măsură să-i verifice autenticitatea. El ar fi exclus-o cu siguranţă dacă ar fi fost o poveste populară. Deşi scrisă în ebraică, ea conţine elemente persane şi aramaice, care contaminau pe atunci limba ebraică; în această privinţă, expresiile ei seamănă cu acelea din Ezra, Neemia şi 1 şi 2 Cronici. Povestirea are marca veridicităţii deoarece este într-un acord complet cu vremurile în care se situează din punct de vedere istoric. Un alt argument puternic în favoarea autenticităţii sale şi a fundamentului său istoric este faptul că şi astăzi iudeii celebrează sărbătoarea Purimului, reglementată de Mardoheu, în amintirea eliberării lor din acea vreme. Argumentul cel mai convingător, totuşi, e constituit de cadrul profetic al evenimentelor cărţii Esterei, care acum, în aceste “zile din urmă”, se împlinesc prin acţiunea lui Iehova. Există unele divergenţe de opinie în privinţa scriitorului cărţii. Există savanţi care nu dau credit lui Ezra. Ezra probabil că a dus cartea cu el atunci când a mers din Babilon în Ierusalim, în 467 î.H., şi a adăugat-o canonului ebraic de atunci, care era încă în formare. Totuşi, e mai probabil că Mardoheu a fost cel care a scris povestirea, deoarece el era în măsură să cunoască toate particularităţile vieţii sale private şi ale vieţii Esterei, ale familiei lui haman şi în special amănuntele interne ale palatului din Susa, amintite în povestire. Printre altele, el ar fi putut consulta registrele oficiale menţionate în povestire, în timpul în care a fost în serviciul împăratului. În ce timpuri se verifică evenimentele povestite? În vremea când imperiul persan se extindea “din India până în Etiopia”. (1:1) Aceasta l-ar indica pe Darius I ca fiind primul posibil suveran cu atâta putere, iar limbajul cărţii, evenimentele şi obiceiurile expuse şi includerea sa în canon prin intermediul lui Ezra nu ar permite atribuirea evenimentelor unei perioade ulterioare domniei lui Artaxerxe I. între aceşti doi monarhi perşi a domnit Xerxes. Ahaşveroş din cartea Esterei trebuie să fie unul dintre aceştia trei. în al 12-lea an al domniei sale, acest Ahaşveroş nu părea a fi prea bine informat asupra iudeilor şi asupra credinţelor lor şi nu era dispus să îi favorizeze, deoarece fusese influenţat rapid de Haman, decretând distrugerea lor. Darius I ar fi făcut cu greu aşa ceva. El cunoştea bine pe evrei şi îi favorizase la începutul domniei sale, înaintea celui de-al 12-lea an al domniei. N-ar fi putut fi nici Artaxerxe I, deoarece el i-a favorizat în mod special pe evrei în al 7-lea an al său şi din nou în al 20-lea an de domnie. Ahaşveroş din povestirea Esterei trebuie, deci, să fi fost Xerxes. În această privinţă sunt de acord majoritatea cercetătorilor. Când, deci, a domnit Xerxe? A început să domnească după lunga domnie a lui Darius I, către 486 î.H.; în general, istoricii spun 485. în privinţa momentului sfârşitului domniei lui există un dezacord. Majoritatea enciclopediilor spun că domnia sa a durat 21 de ani, până în 465, şi că apoi a urcat pe tron Artaxerxe I. Dar cel mai documentat istoric al acelor timpuri, Tucidide, a trăit în timpul domniei lui Artaxerxe I, iar scrierile sale, luate în considerare împreună cu un tabel cronologic ulterior, al lui Diodor, stabilesc că sfârşitul domniei lui Xerxe şi începutul celei a lui Artaxerxe au avut loc în anul 474 î.H. După acest calculd, al 20-lea an al lui Artaxerxe ar fi 455 î.H., care e exact şi stabileşte corect timpul pentru începutul povestirii celor 70 de săptămâni prezise în Daniel 9:24, 25. Cronologia lui Usher, folosită de obicei în notele Bibliei, concordă în reţinerea celei mai scurte perioade a domniei lui Xerxes şi notează anul 456 î.H. drept anul al 20-lea al domniei lui Artaxerxe; dar în acest caz scriitorii notelor Bibliei nu s au servit de cronologia lui Usher şi i-au atribuit lui Xerxe o domnie mai lungă, greşind deci calculul importantului an 20 al lui Artaxerxe I. În realitate, Xerxe a domnit 12 ani întregi şi l-a început pe al 13-lea, din 486 până în 474 î.H. Eveni-mentele cărţii Esterei merg din al 3-lea până în 12-lea an, deci aproximativ 10 ani. Cartea Estera e plină de evenimente dramatice. Mai întâi este povestită ridicarea la tron a fecioarei Hadasa sau Estera, din cauza revoltei împărătesei Vasti, care, chemată de împăratul Ahaşveroş, a refuzat să se arate. Ca urmare a părerii consilierilor împăratului, Estera a fost aleasă drept noua împărăteasă a imperiului persan. (1:1 - 2:20) Apoi Mardoheu, care fusese sfătuitor al lui Ester în ascensiunea ei către tron, a descoperit un complot care urmărea uciderea lui Ahaşveroş. El o înştiinţă pe Estera, care transmise informaţia împăratului în numele lui Mardoheu. Conspiratorii au fost pedepsiţi. - 2:21-23 Haman amalekitul sau agaghitul este pus de împărat pe o poziţie superioară oricărui alt principe. Orgoliul său e stimulat de supunerea slujitorilor împăratului, dar e înfruntat de reţinerea lui Mardoheu, care nu i se închina la poartă. Plin de ură, Haman pune la cale distrugerea nu doar a lui Mardoheu, ci şi a tuturor evreilor din provincie. Legile lui Iehova pe care aceştia le respectau şi care interziceau închinarea în faţa creaturilor l-au iritat pe Haman şi l-au făcut să dorească să-i izgonească pe toţi evreii din imperiu. După ce aceştia au aruncat Pur sau şorţul, Haman s-a dus la Ahaşveroş, a pus într-o falsă lumină poporul evreu şi l-a acuzat de revoltă, obţinând autorizaţia de a scrie un decret de distrugere a iudeilor. În imperiu au fost trimişi curieri cu acest mesaj, a 13-a zi a lunii a 12-a, adar, fiind stabilită pentru insurecţia şi masacrul antisemit. - 3;1 - 15 Acum, Ahaşveroş nu ştia că împărăteasa Estera era evreică. Dar a aflat după o vreme şi s-a servit de puterea sa pentru a o salva şi pentru a salva întreg poporul ei. Iată cum s-au petrecut evenimentele: după un avertisment urgent al unchiului ei Mardoheu, Estera şi-a pus în pericol viaţa, prezentându-se la împărat fără a fi chemată; ea i-a invitat pe el şi pe Haman la un banchet, apoi i-a invitat la un al doilea banchet, a doua zi. Haman, a cărui glorie suferea doar la vederea lui Mardoheu, s-a lăudat în faţa soţiei şi prietenilor lui. La sfatul acestora, el a ridicat o spânzurătoare înaltă pentru Mardoheu. Împotriva conspiratorului s-au întors lucrurile atunci când, crezând că el este omul pe care împăratul vrea să-l cinstească a doua zi, a descris o bogată şi ceremonioasă defilare pe străzile cetăţii. Apoi a aflat că persoana ce trebuia cinstită era tocmai Mardoheu, iar el, Haman, trebuia să conducă cortegiul. A început apoi al doilea banchet al Esterei; ea l-a rugat pe împărat să o cruţe, pe ea şi pe poporul ei, de vrăjmaşul care le vrea răul. Haman a fost spânzurat de spânzurătoarea pregătită de el lui Mardoheu. Postul lui Haman a fost dat lui Mardoheu; împăratul l-a autorizat să trimită un decret care să permită evreilor să se apere în ziua masacrului; în acea zi victorioşii iudei au ucis 75.810 de duşmani. A fost instituită sărbătoarea Purim, cu porunca de a fi celebrată din generaţie în generaţie. Cartea se termină cu o scurtă menţiune a prosperităţii lui Mardoheu în imperiu. - 4:1 - 10:3
Posted on: Tue, 06 Aug 2013 15:47:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015