Eu am respect pentru orice frate a cărui inimă este atinsă ca Dumnezeu să facă lucruri mari. Dar, apoi veniți cu această propunere, aplecați-vă la picioarele lui Isus și nu vorbiți cu alții despre asta, nu-i neliniștiți pe alții ci, dacă ceva vă este pus pe inimă, atunci veniți la picioarele lui Isus și-atunci El va vorbi, El va lucra, când sosește ceasul și timpul Său. La ce ne folosește nouă, dacă ne neliniștim unul pe altul și spunem „atâta timp am așteptat și nu s-a întâmplat nimic”. Eu vă mai spun încă o dată: ochii aceluia care are curajul să spună că nu s-a întâmplat nimic, nu sunt încă unși cu alifia divină, pentru că ceea ce se întâmplă acuma este un lucru mai mare față de tot ceea ce s-a petrecut vreodată în trecut. Dumnezeu nu merge înapoi cu Biserica. Dumnezeu merge înainte cu Biserica și ceasul trebuie să fie aproape. Dar noi să înțelegem că acum, trebuie să nu ne neliniștim unii pe alții și să spunem „am așteptat atâta timp, au trecut anii unul după altul”. Nu este scris deja în proroci acest lucru? „Zilele se lungesc și toate vedeniile rămân neîmplinite... De aceea, spune-le: căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini și nu va mai fi amânat” [Eze. 12.22-25] Dar trebuie să se împlinească ceasul și ziua. Nimeni nu poate spune în acest loc: „o, frate , fă-o tu”! Cine sunt eu s-o fac? Doar și eu trebuie să aștept ca oricare altul, și eu trebuie să am răbdare. Aceasta nu e ușor pentru mine, vă puteți închipui. Dar, am ajuns la odihna în Dumnezeu și atunci eu mă odihnesc de toate lucrările mele proprii și atunci nu mai am nimic de făcut. Atunci văd doar pe Unul care, în a șaptea zi, a terminat lucrarea de creație și atunci S-a odihnit. Atunci Îl văd pe Acela care, în a șaptea epocă, Își desăvârșește Biserica Lui și apoi în Împărăția de o mie de ani, se va odihni cu Mireasa Lui. Atunci nu mai avem nicio grijă, ci ne odihnim în Dumnezeu și stăm liniștiți în această odihnă divină - nu în odihna mea și nu în odihna ta. Este o odihnă pregătită poporului lui Dumnezeu, o odihnă în Dumnezeu, o odihnă în Cuvântul Său, o odihnă în făgăduințele Lui, o încredere divină în Dumnezeul cel Viu, că El, prin har, o va face bine în final. Sunteți voi convinși de acest lucru? Și, indiferent care au fost trăirile noastre în trecut, sau n-au fost, noi cu toții suntem convinși că - ne-a spălat sângele Mielului - și că am recunoscut Cuvântul adevărului - și că am devenit o proprietate a lui Isus Hristos - și că El ne va desăvârși - și că fără noi, ca o parte a Miresei, nu va fi nicio odaie de nuntă în cer. El trebuie să-Și desăvârșească Biserica Lui Mireasă, pentru ca nunta să poată avea loc, pentru că noi aparținem de Mireasa Lui, avem răbdare și El o va face bine. Laudă și cinste Numelui Său celui sfânt.
Posted on: Tue, 29 Oct 2013 05:08:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015