Femeia secolului XXI „Femeia, femeia, cu ea să nu te pui, căci fraților femeia e dată dracului”. Versurile celebrului cântec de pahar îmi revin în minte ori de câte ori am de a face cu câte o femeie. O întâlnești zilnic, în diverse ipostaze și tot zilnic nu prididește să ne uimească cu ceea ce-i trece prin cap. În majoritatea zilelor întâlnești femeia sinucigașă, mai ales dacă tu ești la volan. Te apropii de o trecere de pietoni, scârbit că este început de zi, săptămână și trebuie să mergi la seviciu unde numai lucruri bune nu te așteaptă și deodată.. te și miri de unde apare „o lighioană” precum pisica neagră din melodia trupei Colibri care se aruncă efectiv pe trecerea de pietoni în fața ta. Pui o frână bruscă de lași juma de anvelopă pe asfalt, te ții de piept pentru că inima, cu toată protecția de aspacardin, aspenter și alte droguri, a luat-o razna în timp ce „animalul căruia abia i-au apărut ceva tuleie galbene pe la încheieturi” îți aruncă în scârbă pe la colțul gurii o „stuchitură”, asta în cel mai bun caz, dacă nu un deget mijlociu ridicat, trece tacticos strada. După ce îți revii, te aduni, pleci și poate ajungi la serviciu fără alte peripeții. Aici, indiferent de ora la care vii, ai să găsești niște pacienți care musai au o urgență, o treabă de rezolvat, nu mai pot aștepta și buluc în curul tău în cabinet. Degeaba le spui că să aștepte puțin, să-ți tragi și tu sufletul, să-ți freci un ness, nimic stau pe tine și nu se dau duși decât după ce-ți aduci aminte că: oricât ai fi tu de doctor mai știi și să răcnești! Până la urmă scapi de ei și te gândești că ziua nu este totuși așa de rea. Ghinion, nu trece mult și-ți intră în cabinet un moș care are nevoie de o rețetă de ceva care „să-i reducă transpirația” de la subțiori ( în cabinet erau 270 C). De „pleu” să fii ca….. dar să ne întoarcem la femeile noastre. Altă zi, altă trecere de pietoni. Acu după ce ai pățit-o odată, circuli mai cu băgare de seamă poate scapi. Nici pomeneală. Drăcovenia apare din neant, din fum, din pământ, din iarbă verde și țuști pe trecerea de pietoni în fața ta. De data asta știi, nu ai viteză, circuli ca melcul de te înjură toți șoferii, dar asta nu mai contează pentru că scapi de stuchitură și degetul ridicat! S-o crezi tu! Bidigania, după 2 – 3 pași se caută în buzunare și….. scoate un celular pe care se apucă să-l butoneze chiar în fața ta după care tacticos trece mai departe. Dacă ai „libariță” ca și mine, deschizi geamul și o îndemni „drăgălaș să-și miște mai repede slănina că a început să-i curgă untura pe… (fiecare cu imaginația lui). Ce a urmat mai departe: am scos un carnețel să-mi notez toate epitetele, comparațiile și metaforele debitate de respectiva ( asta cred că a luat bac-ul cu magna cum laude). Pe celelalte dame pe care le întâlnești pe trotuar nu le mai băgăm în seamă, chiar dacă după ce au adus pe lume câte un „racateț”, se iau câte 2 -3 și se pun de-a latul pe trotuar și din pieton tu te transformi în vehicul și mergi pe carosabil pentru că altfel te fac una cu pământul. La fel, nici pe cele care stau „grămadă” în parcuri, cu țigara în gură și celularul la ureche în timp ce „brotacul” țipă din toți bojogii ca să facă plămâni. Hai să ne întoarcem la femeia noastră dar de data cea de la volan. Dacă nu aveți ce face și aveți puțin timp liber, o să observați că femeile sunt de departe cele mai nepoliticoase la volan. Stați pe marginea drumului, la o trecere de pietoni și, din 100 de mașini conduse de femei, 2 sau trei vă dau prioritate și vă invită să treceți. La fel și prin aceste sensuri giratorii „originale” din Bistrița, este bine să „zgâiți” și în partea dreaptă nu numai în stânga pentru că dacă cumva apare vreo „cadână” în dreapta dumneavoastră mai mult ca sigur că nu vă dă prioritate. Nu știu dacă ați observat dar la volanul SUV-urilor și mai nou și la minibus-ri, 90 la sută sunt femei. O mașină mare conferă un sentiment de putere și de siguranță, așa că să nu vă mirați dacă aceste șoferițe au alte criterii de acordare a priorității. Să dăm un exemplu: urcați pe un drum iar pe partea voastră găsiți o grămadă de pietriș, nisip sau altceva, grămadă nesemnalizată cu ceva. Din față vine o șoferiță. După regulament, în astfel de cazuri, cel care urcă are prioritate, nu de alta dar există riscul de-a se opri motorul și astfel blocajul ar fi mai mare. Credeți că madama o să vă acorde prioritate? Nici pomeneală, este dreprul ei pentru că pe banda sa nu are nici un obstacol și nu schimbă direcția de mers. O doare în pastilă de regulament. Luați situația inversă, ea urcă tu cobori. Dintr-odată își aduce aminte de regulament de parcă toată viața ar fi mâncat numai lecitină și, se suie pe tine. Mai ai o șansă dacă conduce cumva un Lăstun sau un Smart, dacă nu, aduceți-vă aminte că fuga este mai sănătoasă. Ar mai fi și alte situații în care femeia debordează de amabilitate. Ce ziceți de situația în care tipa are permis de vreo câteva luni și la un moment dat se încumetă și iasă din localitate? Asta nu ar fi nimic dar ea își aduce aminte că începătorul trebuie să meargă cu 10 km/oră mai puțin ca viteză decât ceilalți. Dar fiindcă este prevăzătoare, ea merge cu 20 sau chiar cu 30 km/oră mai puțin și în plus se mai „proțăpește” și lângă axul drumului, și o ține tot așa kilometri întregi, de se formează în spatele ei coloane astronomice. De mai ai baftă să fie și un drum cu curbe, atunci chiar „ai pus-o”. Într-o dimineață de vară, acum câțiva ani, merg și eu la slujbă. Mă apropii de o intersecție în Y, iar în fața mea la vreo 100 de metri o mașină. Mergeam încet și fără chef, cam cum se duce fiecare la serviciu. Zăresc mașina, mă gândesc că până ajung eu în intersecție, aceasta are timp să treacă așa că mă uit mai ales în stânga ca să văd dacă mai vin pe celălalt drum alte vehicule. Socoteală greșită. Șoferița ajunge în intersecție, se uită în stânga, în dreapta (oare de ce?), în sus, în jos, în oglindă ca să vadă dacă buzele sunt rujate, numai să plece mai departe nu-i trece prin cap. Eu zgâindu-mă în stânga și crezând că mașina a plecat de mult din intersecție, am un presentiment și întorc capul, și, văd mașina chiar în fața mea la un metru. Pun frână, trag de volan, dar degeaba, mă trezesc în curul ei ( al mașinii). Dintr-odată îmi revine starea de vigilență, opresc motorul și cobor să văd ce am făcut. Între timp la ma șina cealaltă se deschide portiera din dreapta de unde apare o altă damă care după luarea unei poziții de karate, răcnește un „banzai” și îmi cere imperativ: dă-ți două palme. La auzul unei atari porunci, mă ascund după mașină, mă întorc cu fața la vajnica luptătoare ninja și mă pregătesc de ce e mai rău. Mă și gândesc ce o să scrie presa locală: după că ce le-a accidentat, le-a mai luat și la bătaie (nimic despre zgârieturile cu care m-aș fi ales). Cum stăteam eu așa gata de pus pe fugă, cu colțul ochiului observ că se deschide și cealaltă portieră și coboară „mimoza”, aia de se ruja, pieptăna, etc. Creierul reacționează și îmi spune că parcă o știu de undeva și îmi încerc norocul și trag un răsunător „săru mâna”de a căzut floarea la tei pe o rază de 50 m. Reacție inspirată pentru că luptătoarea ninja rămâne descumpănită ( unde mai întâlnești un neisprăvit așa politicos) iar mimoza imi acordă ceva mai multă atenție, momente de care profit și îmi cer scuze, că să vezi, că alte abureli, etc. Până la urmă mă aleg cu pielea întreagă, nezgâriată, dar, cu o amendă, niște puncte de penalizare, cu reparatul mașinii și cu o taxă în plus la CASCO. Mai târziu am aflat că mimoza nu era la prima abatere dar eu am fost cel „prins” cu plata reparațiilor. Concluzia? Vorba cântecului mai sus amintit!
Posted on: Sun, 14 Jul 2013 10:57:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015