Fără nici un fel de îndoială, criza economică globală din ultimii ani a generat o masificare fără precedent postbelic a şomajului şi a deprecierii nivelului de trai în SUA şi în Uniunea Europeană (UE). În acest context, voi sublinia că politica de contracarare a proliferării explozive a şomajului şi a sărăciei utilizată în SUA diferă ca de la cer la pământ comparativ cu cea utilizată în statele din UE. Astfel, dacă în SUA politica de relansare a creşterii economice vizează stimularea consumului final prin finanţarea monetară a deficitelor interne şi externe, în cazul economiilor din UE aflate sub incidenţa unui risc major de insolvenţă autorităţile UE şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) au impus amputări bugetare în scopul diminuării rapide a deficielor interne şi externe. Aşa cum era de aşteptat, nici una dintre aceste politici nu s-a dovedit a fi cât de cât fezabilă. În cazul SUA, persistenţa la cote tot mai mari a deficitelor bugetare şi comerciale în condiţiile unei creşteri nestăvilite a masei monetare reflectă faptul că relansarea creşterii economice implică, înainte de orice, creşterea competitivităţii pe pieţele interne şi externe a companiilor americane şi, în nici un caz, exces de monedă. Pe de altă parte, amputarea brutală a deficitelor publice în cazul statelor din UE afectate de deficite bugetare şi comerciale nesustenabile a determinat o previzibilă accentuare a declinului economic şi a şomajului. La fel ca şi în cazul SUA, creşterea economică pe termen lung în cazul ţărilor din UE afectate de un nivel ridicat al riscului de insolvenţă implică, deasemenea, creşterea competitivităţii sectorului real al economiei şi nu amputări bugetare inevitabil recesive.
Posted on: Thu, 20 Jun 2013 20:41:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015