Ieri am vazut cu stupoare pe diverse posturi tv urmatoarele : - o bunica tampa care juca un teatru ieftin, incercand jalnic sa se diculpe si explica cum a cautat ea ”cu disperare” copii pe o raza de maxim 10 m distanta de banca pe care a stat cu maxima nesimtire, dupa care in aceeasi proasta regie s-a scremut sa planga si nu a reusit. - o mama chipurile indoliata si indurerata ...... dar care era fardata si rujata, care nu avea nici macar o lacrima in ochi si a carei voce nu a tremurat macar o clipa de durere. Un tata cu acelasi tip de comportament. - seara, au aparut cateva zeci de persoane la un miting de protest si culmea este ca acele persoane straine de familia copilului, pareau ca sufera evident mai mult decat familia, care era si ea prezenta. Erau acolo cateva femei care au plans aprinzand lumanari, dar mama copilului nu a plans nici de aceasta data si nu a dat nici un semn de suferinta .... Sincer eu nu pot sa inteleg ...... Seninatatea din comportamentul parintilor si lipsa evidenta a oricarei urma de suferinta de pe chipurile lor, imi intareste convingerea ca in acest caz este vorba de altceva, ca adevarul este ascuns, ca parintii sunt complicii unei mari minciuni si a unei imense mizerii umane. Imi amintesc ca dupa pierderea sotului, eu timp de 2-3 luni de zile nu stiam pe ce lume sunt, nu ma fardam pentru ca nu imi ardea de asa ceva si nici nu ma interesa imaginea, nu puteam vorbi coerent, nu ma puteam opri din plans - si pe strada mergeam plangand (iar cei care m-au vizitat in acea perioada, stiu ca asa este), nu macam, nu dormeam, eram livida la fata si incercanata, cu ochii dusi in fundul capului si privire pierduta, etc. ...... deci in primul rand indiferenta acestei mame si in general indiferenta acestei familii si lipsa evidenta de orice minima urma de suferinta pe chipurile lor, pentru mine spune foarte mult ......
Posted on: Sat, 07 Sep 2013 10:55:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015