Ilegal, imoral, dar nu îngraşă Am avut odată o şefă cu un tic verbal original: ”Ştiu că mă bârfiţi”. Vai, câtă intuiţie. Era cu atât mai fermecătoare, cu cât avea dreptate. O bârfeam de ni se încreţea limba, imediat ce uşa se închidea în urma fundului ei opulent şi-a vocabularului ei de ţoapă intensiv parvenită, ajunsă corporatistă. Ne era atât de dragă, încât am fi putut citi un ziar în timp ce s-ar fi spânzurat demonstrativ, ca să ne arate cât de mult contează destinul firmei pentru ea şi pentru tot neamul ei cel adormit şi plictisit. Nu ne înspăimânta atât ideea că emitea verbul ”ştiu”, cât faptul că ea chiar părea că ştie. Până când am îmbătat-o de Crăciun şi ne-a spus, cu mai multe sî-uri şi ţî-uri decât ar fi fost cazul, că ascundea veşnic un reportofon între hârţoagele din biroul nostru, ca să audă ce măcănim după ce pleacă ea. Mizase pe dezordinea din vieţile şi de pe birourile noastre ca să facă rost de informaţii preţioase. Am fost răniţi în sentimente de către o directoare capabilă să asculte ilegal nişte bieţi subalterni meschini. A doua zi, n-a mai recunoscut nimic, susţinea că a glumit, deşi nu putea justifica de unde ştie că noi o porecleam, cu mult drag, ”crevete morocănos şi obez”. Citeste mai mult: adev.ro/mpnk5c
Posted on: Sat, 13 Jul 2013 18:42:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015