» #Imagine - Part. 6. Agitată şi în acelaşi timp şocată, ai început să te fâţâi pe scaun încercând să îţi găseşti un loc confortabil. Cu coada ochiului, l-ai privit pe Justin care ţi-a aruncat înapoi o privire confuză. - Te-am văzut. spune el. - Nu trebuia. - Nu e prea confortabil pentru tine? întreabă amuzat. - În momentul ăsta? Nimic nu e confortabil. - De ce ? - Pentru că ştiu că visele nu sunt deloc "confortabile" atunci când se termină. - Cine a spus că acesta o să se termine? - Eu... E prea ... ireal. spui oftând. - Pentru mine nu. - Asta e şi normal. Tu eşti ... diferit. - Şi tu eşti. spune aruncându-ţi o privire scurtă. - De ce ai venit? întrebi tu curioasă. Adică ... ştii bine că rişti multe, nu? - Am făcut o promisiune. Şi da, ştiu. Nu îmi pasă. Ştii ... uneori, merită să rişti ca să poţi fi fericit. Dacă nu rişti, nu o să ai niciodată amintiri frumoase. - Asta nu e o amintire frumoasă. Cel puţin nu pentru tine. Pentru mine e un vis împlinit, ceva ce nu aş fi crezut vreodată că o să se întâmple. - E frumos să visezi, mai ales când visele tale se transformă în realitate. - Da, dar aici era deja un vis prea mare că să pot avea destulă încredere că ar putea să devină realitate. - Niciodată să nu spui niciodată. spune el râzând. Îţi aminteşti? - Da, normal. răspunzi simţind cum obrajii ţi se roşeau. Justin? - Hm? întreabă el neluându-şi ochii de la drum. - Unde mergem? - Te duc acasă. Îţi trebuie nişte haine uscate şi o ciocolată caldă. - Dar nu ştii unde stau. - Cine a spus că mergem acasă la tine? Ultimele lui cuvinte te-au lăsat mută. Ţi-ai mutat privirea încercând să nu pari prea insistentă şi te-ai afundat în gânduri. Era mult prea ireal ca să poţi reacţiona într-un fel anume. Corpul tău era precum un burete ce plutea pe deasupra apei, erai copleşită de sentimente. Ţi-ai lipit fruntea de geam şi ai aşteptat până ce maşina s-a oprit, iar în faţa ta a răsărit o casă imensă, înconjurată de lumini. Next → 20 likes.
Posted on: Mon, 01 Jul 2013 19:53:02 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015