Interviu luat de Navid Nuur Negrului Sa-ncepem: ne aflam din nou impreuna sub aceasta patura si-mi amintesc unul dintre primele momente cu tine. Pe cand eram copil, obisnuiam sa inchid ochii in pat si sa-mi imaginez lucruri, dupa care imi trageam patura peste cap asa incat sa pot sta cu ochii deschisi. Asta imi permitea sa eliberez lumea pe care mi-o creasem in minte in lumea cea reala de sub patura. Trebuia sa fie bezna, altfel nu functiona. Avantajul era ca nu trebuia sa tin ochii inchisi si ca stabileam un contact intre cele doua lumi – propria imaginatie si lumea reala, ca un fel de sprijin. Astazi, de fiecare data cand inchid ochii inainte sa merg la culcare, pot vedea acel zgomot negru ( efectul de „purici” generat de un televizor alb-negru, cand nu exista imagine) cu care obisnuiesc sa creez forme la nivel mental. Doar ca acum este mai dificil sa ajung acolo – de ce crezi ca se intampla astfel? Te-ai astepta sa devii mai bun la asta pe masura ce imbatranesti.
Posted on: Thu, 14 Nov 2013 08:18:55 +0000