LUPTA MAFIEI CU CORUPŢIA Am spus-o şi o repet: În România nu există partide politice. Avem bande, găşti, grupări mafiote. Iluzia că acestea ar fi partide cu ideologii şi doctrine clare este întreţinută de o propagandă chioară, de fauna aderenţilor interesaţi în căutare de chilipiruri, şi de audienţa mai mare sau mai mică în rândul populaţiei nealfabetizate civic, uşor de manipulat în direcţia dorită de marii rechini ai economiei de junglă. Indiferent de culoarea lor, grupările mafiote ce îşi zic partide sunt conduse de câte 2-3 oligarhi, uneori de unul singur, direct, la vedere, sau prin marionete bine alese, şantajabile, uşor de strunit să nu iasă în decor. La rândul lor, aşa-zişii lideri politici se subordonează unei „Cupole“ transpartinice şi transnaţionale, al cărei program, deşi arborescent şi sofisticat în aparenţă, în fond este unul foarte simplu: Spolierea avuţiei poporului, industrii, terenuri, clădiri, fonduri publice, acumularea sălbatică de averi, trai opulent, desfrâu şi beţia fără de seamăn a puterii care le dă senzaţia nemuririi. Ţinerea în ascultare a condamnaţilor la sărăcie, mizerie, lipsuri, boli şi umilinţe, la excluziune socială, cum le place să ne numească cu perfidă compasiune şi „purtare de grijă“, e treaba ucenicilor marilor satrapi şi a cozilor lor de topor din interne, servicii, justiţie, media, şi din societatea servilă, mercantilă, apatridă, intelecto-imbecilă. Toată hărmălaia, acuzele reciproce, promisiunile deşarte, zornăitul de blitz-uri şi cătuşe, pălăvrăgeala interminabilă, ascund o singură şi crudă realitate. Aceea că, de fapt trăim sub un regim de ocupaţie. Ţara a fost cotropită, iar noi suntem supuşi exterminării fiindcă încurcăm locul. Tinerii sunt forţaţi să emigreze, bătrânii „să iasă din sistemul public pe cale naturală, după 6 ani de la pensionare“, medicii sunt alungaţi, profesorii marginalizaţi, se închid şcoli şi spitale. Încep să vadă, să înţeleagă această stare de fapt tot mai mulţi concetăţeni. Lipseşte însă acţiunea. Pentru că e greu să te organizezi fără resurse. Ei, marii prăduitori, au resurse din belşug ca să ne aburească. Noi, însă, putem să le strecurăm ceva nisip în mecanismul lor superperfecţionat al dezastrului naţional. Iată un mod de acţiune şi de reacţiune foarte ieftin şi destul de usturător: La orice fel de alegeri, locale, parlamentare, europene, prezidenţiale, şi la orice referendum, putem da cu tifla tuturor figurilor de hoţi, de mincinoşi şi de parşivi, stând în casă. Dacă ne vom încuia bine în case în zilele acelea, îi vom lăsa, cum se spune în sport, la off-side. Cu cele câteva bilete în urnele goale, mafioţii şi lichelele nu se vor mai putea legitima în faţa „partenerilor străini“ca aleşi ai poporului şi nu vor mai putea jefui în numele „electoratului român“. Ei au simţit deja un frison pe şira spinării şi au venit cu o (fărăde)lege prin care referendumurile să fie valabile cu o participare la vot de 30% din numărul persoanelor cu drept de vot. Au distrus ţara în numele democraţiei, adică al principiului voinţei majorităţii, iar acum recunosc de facto falimentul democraţiei care miza pe exprimarea voinţei a 50% plus unu. Nu-i aşa că-i frumos? Şi că putem să le facem un duş rece stând în casă, pese câteva luni, pe 25 mai, la europarlamentare şi în decembrie 2014 la prezidenţiale?! E singurul mod de a-i determina să scoată în faţă oameni capabili, cinstiţi şi patrioţi care să relanseze economia, să stăvilească furturile şi să reînscrie Ţara în rândul lumii civilizate şi prospere. Dacă vom continua să votăm cu unii sau cu alţii, ei fiind de fapt „eiusdem farinae“(din acelaşi aluat), le vom da girul să ne jefuiască şi să ne desconsidere. Gestul complice ne va atrage blestemul crunt al copiilor şi nepoţilor care vor pribegi pe meleaguri străine sau vor suporta sclavia regimurilor cocalare ale descreieraţilor legitimaţi prin vot de prea credulii lor părinţi denaturaţi.
Posted on: Tue, 17 Sep 2013 09:12:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015