La Dinamo, căpuşele ies greu din curte. S-au obişnuit cu viaţa bună, cu apariţiile televizate. Ani de zile au secătuit clubul în cârdăşie cu fraţii Becali sau fiind prea laşi să-i ţină sub control. Dinamo a ajuns în pragul falimentului în timp ce profitorii trimiteau bezele din Top 300 şi explicau de ce e bine să ai chelneri şi la prânzul din familie. Cu colţii încă înfipţi în trupul slăbit, Vasile Turcu anunţa că e posibil să se înfiinţeze o altă echipă. Nu e „New Dinamo”, formaţia pe care italianul Dario Bonetti începuse să o înveţe alfabetul performanţei. E tot vechea ciorbă, pusă pe focul şmenurilor. Sub oblăduirea lui CS FC Dinamo se găsesc palmaresul, sigla şi culorile, astfel încât Badea, Turcu şi cu Borcea ar putea să-l lase pe Ionuţ Negoiţă cu o societate fără identitate. Ar fi un tun grosolan, dar în lumea afaceriştilor se practică. Cu cât e mai perfid trucul, cu atât eşti mai apreciat în junglă. În cazul în care nu asistăm la un şantaj sau la un bluf, înseamnă că trioul a pierdut simţul realităţii. Orice formulă ar schiţa, nu ar avea sprijinul suporterilor. Fanii din „Groapă” s-au săturat de minciuni, promisiuni fanteziste şi umilinţe. Vor un alt început. E o mare provocare pentru Ionuţ Negoiţă să deratizeze Dinamo, să alunge dăunătorii şi complicii acestora. Cum să te baţi cu Steaua, când Borcea şi Walter fac parte din anturajul lui Gigi, iar Turcu îi plânge de milă patronului roş-albaştrilor şi vrea să-l viziteze la închisoare? Negoiţă se bucură încă de prezumţia de bună-credinţă. Îl ajută şi numele, Neg(oiţă). Mutările verii ne vor lămuri dacă e finanţatorul potrivit pentru ambiţiile neostoite ale galeriei. Negoiţă a provocat o furtună când i-a trimis în şomaj pe Cornel Dinu şi pe Cornel Ţălnar. O mutare aparent sinucigaşă. E drept, Dinu şi Ţălnar fac parte din istoria mândră a dinamoviştilor. „Mister” s-a mulţumit însă în ultimii ani cu un post călduţ, un cec plătit pentru cariera sa în alb şi roşu. Antrenor neîmplinit pe măsura cunoştinţelor teoretice, Dinu a girat prin prezenţa sa jaful şi mediocritatea. Nu l-a sprijinit pe Bonetti, hăituit de fraţi şi de uneltele lor din vestiar. Nu a ieşit ferm în public să spună „Stop!”, „Aşa nu se mai poate, nu mă regăsesc în acest Dinamo”. Finul lui Dinu, Ţălnar, e un antrenor dedicat clubului, însă CV-ul său nu cuprinde nici o performanţă majoră, iar şanse a primit destule. Fotbaliştii ameninţă cu plecarea. Când termini pe locul 6 şi joci la Dinamo, e o obrăznicie să faci pe supăratul. Nu vor fi regretaţi, publicul vrea să uite cât mai rapid sezoanele ponosite, vrea să se agaţe de un proiect credibil. Mingea e la Ionuţ Negoiţă, finanţatorul a luat acţiunea pe cont propriu. Ne vom lămuri în câteva săptămâni dacă driblează spre poartă sau doar vrea să iasă în evidenţă, să-l remarce mulţimea. Îl avertizăm că Dinamo nu e un hotel fără clienţi. Are camerele ocupate de „câini roşii”, iar de vigilenţa lor nu-l poate scăpa nici măcar un veteran al fostei Securităţi, ca alde Anghelache.
Posted on: Sat, 01 Jun 2013 13:46:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015