Marturia lui Dumnezeu Numai ceea ce spune Dumnezeu însuşi în - TopicsExpress



          

Marturia lui Dumnezeu Numai ceea ce spune Dumnezeu însuşi în Cuvântul Său este mărturia Lui. EL s-a descoperit în acesta şi şi-a făcut de cunoscut însuşirile Sale. Noi trebuie să ne punem întrebarea care atinge inima şi sufletul: crede marea majoritate a creştinătăţii într-un singur Dumnezeu care a fost format şi formulat, dar care nici nu există aşa în realitate? În aer plutesc întrebări pe care nu le putem ocoli multă vreme. Nu interpretări ale Scripturii şi o tradiţie care a început cândva, ci „Sola Scriptura” — numai Scriptura, cu valabilitatea ei veşnic neschimbătoare, trebuie să fie temelia credinţei adevărate. Noi trebuie să mergem pe urmele lui Dumnezeu de la început, şi anume, când El a venit din veşnicie în timp: la începutul începutului. Veşnicia nu are început şi nu va avea nici sfârşit. Timpul a început şi timpul se va încheia. Nimeni nu a putut privi în veşnicie. Tot ceea ce cred oamenii că ştiu este pură speculaţie. Dar Dumnezeu, Cel Veşnic, nu este obiect de speculaţie pentru ştiinţă. Lui Dumnezeu, Cel care are cel mai mare drept să vorbească în propria problemă, să-I dăm acum posibilitatea să ne răspundă prin Cuvântul Său. Pentru fiecare întrebare biblică există un răspuns biblic. După toate certurile privitoare la învăţătură din decursul întregii istorii a bisericii, trebuie să se cerceteze acum odată pentru totdeauna întreaga argu-mentaţie referitoare la dumnezeire şi să fie clarificată prin Sfânta Scriptură. Temelia neclintită a apostolilor şi proorocilor, aşa cum a fost stabilită în Cuvântul lui Dumnezeu, este singurul dreptar valabil. Oamenii au deviat de la adevăr încă de la început, aşa cum spune Pavel foarte exact: „Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi …“ (Rom. 3:4). Fie îmbrăcat în purpură, în aur sclipitor şi în haine scumpe, fie ca un cerşetor: fiecare om, fără excepţie, care a fost născut în această lume mincinoasă — este încă un mincinos dacă nu spune exact ceea ce a spus Dumnezeu. De-abia din momentul în care Cel Veşnic s-a făcut cunoscut putem să-L urmăm în descoperirile Sale. La „începutul începutului” Îl întâlnim ca Creator, nu ca Tată. În întreg Vechiul Testament El S-a prezentat de 6700 de ori ca „Domnul Dumnezeu”. De-abia în Noul Testament El se întâlneşte cu noi ca Tată prin Fiul. Această realitate este de cea mai mare importanţă, căci doar în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Dumnezeu şi Tatăl nostru ceresc. Trebuie, deci, să începem cu Vechiul Testament, care este temelia pentru Noul Testament. Domnul Isus şi apostolii au putut învăţa numai din Vechiul Testament, cel Nou nefiind scris încă. Ei ne-au arătat că s-a împlinit ceea ce a fost făgăduit cu privire la venirea lui Mesia (Luca 24; Fap. 28:23 ş.a.). Dr. Clarence Larkin, un eminent istoric englez, apreciază că în Vechiul Testament sunt 109 de preziceri care s-au împlinit la prima venire a lui Hristos şi din 845 de citate din Vechiul Testament, reluate în Noul Testament, 333 se referă la Hristos. În prezicerile din Vechiul Testament sunt descrise ambele domenii ale Mântuitorului, atât cel divin cât şi cel omenesc. Noi Îl urmăm pe Dumnezeu în multitudinea descoperirilor Sale (teofanii) de la începutul timpului, în Vechiul Testament, până la descoperirea Lui în Fiul, în Noul Testament şi în final, până la trecerea timpului în veşnicie, când descoperirea Fiului se va revărsa în Dumnezeu, unde îşi are originea: „şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.“ (1 Cor. 15:28 ş.a.). Cum a fost singurul Dumnezeu în veşnicie, înainte de venirea Lui în timp, la fel va fi El în veşnicie din nou, în ciuda multiplelor Sale descoperiri. Întreruperea temporară cauzată de căderea omului în păcat a făcut necesare diferitele Sale descoperiri pentru împlinirea planului Său de mântuire. Pe muntele Sinai au ieşit din gura Celui Atotputernic porunci obligatorii pentru totdeauna, adresate poporului Său: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. …“ (Deut. 6:4-9). În Noul Testament este scris: „Isus i-a răspuns: ,Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeu nostru, este un singur Domn’; şi: ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta.’‘ … Cărturarul I-a zis: ‘Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El.’“ (Mar. 12:29-32). Sâmburele credinţei pentru Israel constă din patru cuvinte: Adonai Elohenu Adonai Echad = Domnul Elohim Domnul Singur. Exact tradus ar trebuie să fie: Iahweh Elohim, Iahweh Singur. Aceasta este mărturia unitară a lui Dumnezeu şi a proorocilor, mărturie care este în concordanţă cu Vechiul şi Noul Testament. Aşa vorbeşte Domnul: „Voi sunteţi martorii Mei —, zice Domnul, — voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, şi după Mine nu va fi, Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor! … că Eu sunt Dumnezeu.“ (Isa. 43:10-12). Dumnezeu nu a vorbit niciodată la plural, cu atât mai puţin despre mai multe persoane. Acest lucru nu l-a făcut nici un prooroc. O astfel de interpretare izvorăşte din neînţelegeri. Ai Lui nu s-au închinat niciodată lui Dumnezeu la plural! Pavel scoate în evidenţă realitatea unui singur Dumnezeu, scriind: „… Dumnezeu este unul singur …“ (Rom. 3:30). În prezentările sale nu este nimic nesigur; dimpotrivă, el accentuează faptul că Dumnezeu este unul singur şi încheie epistola cu exprimarea: „… a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.“ Apostolul Iuda încheie la fel epistola sa: „… singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin!“ (vers. 25).
Posted on: Mon, 11 Nov 2013 21:50:47 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015