Mi-e dor de Paunescu... Asa cum era el... Te-astept de-o viata, te-astept si-o moarte Adrian Paunescu Cum este natural si legitim, Ca, intr-o buna zi, dupa risipa, Sa ne decidem sa mai si murim, Ma pregatesc si eu de-aceasta clipa. Va trebui sa ma despart de prunci, Ca si de tara mea de-ngenunchere, Si multe rele vor pali atunci, Ca pentru fiecare om ce piere. Ca un copil printre copii cuminti, Cand voi intra-n pamant pentru vecie, Va trebui sa trec pe la parinti. Sa le mai spun povesti din lumea vie. Voi merge negresit si la strabuni, Sa regasesc enigme nepatrunse, Chiar de-au ajuns metale sau carbuni, Ori au urcat in arbori si sunt frunze. Si-apoi voi tot umbla pe sub pamant, Cu poticneli de indraznet precaut, Sa-nfrang rusinea mea de om infrant Si-n jungla minerala sa te caut. Voi fi prudent, sa nu te deranjez. Precum te-ai plans, pe cand eram in viata, Pamant bemol langa pamant diez, Cinice-nfloriri de suprafata. De-o viata, asteptandu-te sa vii, N-am sa-ti ofer promisiuni desarte, Te-am tot dorit o viata printre vii, Asa ca mor, ca sa te caut si Am sa te-astept, si in pamant, o moarte. 11-12 februarie 2003 (Din doi in doi, 2003) p.s. Iertare pentru lipsa diacriticelor! :(
Posted on: Sun, 21 Jul 2013 12:55:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015