"Nimic nu este mai periculos pentru moralitatea intimă a unui om decât să se obişnuiască să conducă. Cel mai bun om, cel mai inteligent, dezinteresat, generos sau curat, va fi întotdeauna şi în mod negreşit stricat de aceasta ocupaţie. Două sentimente inerente ale puterii niciodată nu vor da greş în a provoca aceasta degradare. E vorba despre sfidarea poporului şi supraestimarea propriilor merite. “Masele”, îşi spune acest om în gând, ”recunoscându-şi incapacitatea de se guverna singure, m-au ales pe mine să le fiu şef. Prin acest act masele şi-au proclamat inferioritatea lor şi superioritatea mea. Prin această mulţime de oameni abia dacă recunosc pe cineva care să îmi poată fi egal, sunt astfel singurul capabil să conduc treburile publice. Poporul are nevoie de mine, aceşti oameni nu pot face nimic fără serviciile mele, pe când eu, din contră, pot să mă descurc singur; de aceea ei trebuie să mi se supună, pentru siguranţa şi, din bunăvoinţa mea de a-i conduce, le fac un serviciu.” Nu e ceva aici care îl poate face pe un om să-şi piardă minţile şi inima în mod egal şi să devină un nebun plin de mândrie? Astfel, puterea şi obişnuinţa de a conduce sunt, chiar şi pentru cel mai inteligent şi plin de virtuţi om, o sursă de aberaţie, atât intelectuală, cât şi morală." iasromania.wordpress/2013/04/09/marxismul-libertatea-si-statul-mihail-bakunin/
Posted on: Fri, 09 Aug 2013 17:30:04 +0000