O sansa la fericire...prin ochii altora ... Astazi voi scrie despre parintii mei. Ei reprezinta pentru mine dovada clara ca iubirea adevarata exista, chiar daca in ziua de astazi prea putini mai sunt cei ce o intalnesc, sau mai bine spus, care stiu sa o cladeasca cu rabdare . Nu sunt adepta convingerilor cum ca fiecare avem un suflet pereche pe fata pamantului si intalnirea acestuia tine de noroc sau de soarta, mi se pare a fi o conceptie fantasmagorica si improbabila. Ba mai mult, am intalnit multe persoane care au refuzat sa isi mai deschida sufletul, blamand iubirea si atribuindu-i tot soiul de conotatii negative. Refuz sa cred ca iubirea este responsabila de dezamagirile lor, cum refuz sa cred faptul ca aceasta nu exista si ca de fapt este mai mult un amestec de sentimente cum ar fi respectul , pasiunea, complicitatea etc..Cred in schimb, ca este un sentiment cu totul diferit, un fel de reactie la toate cele enumerate mai sus. Revenind la parintii mei, acestia mi-au demonstrat de-a lungul anilor ca iubirea mutuala invinge orice problema, biruie orice cearta, trece si prin foc. Nu spun ca nu au existat momente de criza in viata lor, nu spun ca iubirea adevarata este roz, lipsita de orice forma de suferinta, sau ca ramane neschimbata in timp. Nu! Iubirea sincera, iubirea pura despre care va vorbesc, sentimentul ce i-a legat pe parintii mei, este rezultatul a multor ani de rabdare, in primul rand si de compromisuri, pe care astazi nu stiu cati dintre noi ar mai fi dispusi sa le faca. Acum concep devotamentul pe care l-au depus si privindu-i observ dependenta unuia fata de celalalt. Inca se iubesc, desi timpul le-a brezdat chipul si le-a incaruntit parul. Ei inca vad frumusetea si unicitatea in celalalt, isi inteleg valoarea si isi accepta defectele. Parintii mei au inteles ca fericirea alaturi de o persoana nu se intemeiaza pe restrictii si impuneri, orgolii si constrangeri, ci prin umilinta si complicitate. Cei ce iubesc doar pentru ca iubesc si nu revendica nimic in schimb, sunt cei ce au priceput intr-adevar simplicitatea si frumusetea acestui sentiment, pentru ca dragostea nu este un schimb de declaratii si favoruri, nu este comert, ea se simte si atat. Dragostea exista doar in prezent, de aceea nu trebuiesc facute aluzii la viitor sau trecut. Pronosticurile pe viitor , sau reprosurile egoiste cu privire la trecut nu isi au sensul. “Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cu mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cinzeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu.” a spus Liviu Rebreanu in una dintre scrisorile de dragoste dedicate femeii ce urma sa ii devina sotie. Nu mai ramane decat sa spun ca am aflat noima iubirii uitandu-ma la parintii mei si ma consider norocoasa. Vazandu-i cum imbatranesc impreuna imi comfera cea mai mare satisfactie, cea mai mare bucurie, dar si speranta. Va iubesc , sunteti cei mai frumosi impreuna! ....
Posted on: Sat, 15 Jun 2013 19:50:37 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015