Oameni şi câini Câinele este unul dintre animalele de companie ale omului şi nu invers.Prin această propoziţie inaugurală am vrut să precizez din capul locului care este raportul real dintre oameni şi câini. Distorsionarea sau chiar inversarea acestui raport este vătămătoare pentru ambele specii. Asta nu înseamnă că uneori Bubico nu-mi este simpatic, dar de Bubico are grijă mamiţica lui. Problema noastră sunt câinii vagabonzi, fără stăpân (evit să le spun comunitari şi veţi vedea mai jos de ce).Voi începe prin a afirma că animalele fără stăpân nu se deosebesc în esenţă de şobolani şi deci nu ar trebui să aibă un statut diferit de al acestora. Principalul argument ţine de evoluţia noastră comună. Triburile de vânători-culegători din Era Glaciară erau extrem de neglijente cu mediul înconjurător. Lăsau locurile de popas pline de resturi de mâncare şi dejecţii şi plecau înainte ca acestea să se acumuleze în cantităţi semnificative. Aceste tabere abandonate erau curăţate de tot felul de necrofagi de talie mare, strămoşi ai câinilor, pisicilor şi şobolanilor de astăzi. Odată cu apariţia agriculturii şi a satelor permanente, situaţia acestor animale s-a schimbat. Aveau acum la dispoziţie mormane de gunoi aromat şi delicios, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Problema era însă cu oamenii, care reacţionau violent faţă de aceste prădătoare mari. De aceea pe parcursul a câteva sute de ani rozătoarele mari, lupii şi felinele s-au modificat efectiv din punct de vedere genetic pentru a putea coabita cu oamenii. Animalele dăunătoare mai mici şi mai discrete (domestice) i-au înlocuit pe strămoşii lor mai mari şi mai sălbatici. Astfel au apărut pe lângă aşezările umane şobolanii, câinii şi pisicile, prin selecţie naturală. Oamenii s-au prins destul de repede că şobolanii răspânesc boli şi de aceea a apărut repulsia viscerală faţă de ei. De temut însă nu s-au temut decât de lupi, strămoşii câinilor. Totuşi câinii, ca şi pisicile, obişnuiau să vâneze şobolani, motiv pentru care nu au mai fost atât de temuţi. Interacţiunea dintre lupi, gunoi şi oameni a creat câinii, ce puteau omorâ rozătoarele purtătoare de boli care îşi disputau cu ei resturile de mâncare şi care se puteau chiar lupta cu adevăraţii lupi, dobândindu-şi poziţia de cel mai bun prieten al omului.În oraşele moderne câinii nu ne mai apară de lupi şi nici nu mai vânează şobolani. Atunci de ce atât de mulţi oameni continuă să protejeze câinii fără stăpân? Răspunsul ţine de cu totul alt registru de explicaţie, şi anume ţine de structura populaţiei urabane din România. Majoritatea locuitorilor din marile oraşe ale ţării sunt orăşeni de cel mult două generaţii, iar două generaţii nu sunt suficiente istoric pentru a internaliza valorile civilizaţiei urbane. Ce le lipseşte acestor oameni este respectul pentru spaţiul public urban. Pentru ţăran singurele spaţii publice sunt biserica şi cârciuma. De prima se acupă preotul paroh, de a doua cârciumarul. În rest tot ce e situat în afara curţii omului este un spaţiu nestructurat, care nu cade în răspunderea lui. De aceea şanţurile sunt pline cu gunoi (şi agravează inundaţiile) iar drumul până la cârciumă e desfundat şi plin de noroi. Mutat la bloc, orăşeanul recent îşi scoate gunoiul din casă de cu seară şi îl depozitează pe scara blocului (spaţiu comun). De intrat în ghenă nu intră ca să-l pună în tomberon (îl aruncă peste împrejmuirea ghenei) pentru că nu e treaba lui să aibă grijă de un spaţiu comun care mai e şi murdar pe deasupra. Care este locul câinilor fără stăpân în acest tablou? Ei trăiesc în spaţiul public, dar cum acest spaţiu nu este conştientizat de majoritatea orăşenilor ca fiind un spaţiu public comun ce le aparţine, câinii sunt ai nimănui. Nu sunt câini comunitari pentru că asta presupune existenţa unei comunităţi urbane coerente şi responsabile care îşi respectă spaţiul public. De aceea cred că referendumul organizat în Bucureşti, nu va fi validat datorită absenteismului acestui gen de orăşeni recenţi. Atâta timp cât nu înţelegi că tot oraşul (cu străzi, parcuri, autobuze, metrou, muzee) îţi aparţine în calitate de orăşean, nu vei ieşi la vot. Ce pot face primarii în acestă situaţie foarte probabilă? Dacă sunt oportunişti de duzină nu vor face nimic fiindcă nu vrea „boborul”. Dacă sunt lideri adevăraţi, vor lua iniţiativa şi vor mobiliza orăşenii pentru soluţionarea problemei. Vom vedea!Dr. Oană Sever-Cristian septembrie 8, 2013
Posted on: Mon, 09 Sep 2013 04:23:21 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015