"Orbire intenţionată!... O altfel de definiţie a Sfintei Ignoranţe cunoscută şi sub termenul de "prostie"... Hmmm... Oare pe la noi or fi din ăştia?... ..."Se mai folosea în cantităţi mari la acoperişuri, pentru izolaţie, ca să menţină căldura în case în iernile lungi din Montana. Vermiculita se găsea pe terenurile de joacă. Pe terenul de fotbal. Pe patinoar. Ceea ce avea să afle era că vermiculita e o formă extrem de toxică de azbest. Când şi-a dat seama despre ce era vorba, a început să spună tuturor ce se întâmplase, ce păţiseră ai ei şi cei pe care îi văzuse cu măşti de oxigen în case după-amiază. A fost uimită. S-a gândit că dacă vor afla, vor face ceva, când, de fapt, nimeni nu vroia să ştie. Devenise atât de agasantă cu insistenţele ei de a povesti vecinilor, prietenilor şi altora din comunitate, încât câţiva s-au adunat şi au făcut un abţibild, pe care şi l-au lipit mândri pe maşini, cu textul: „Da, sunt din Libby, Montana, şi nu am azbestoză.” Gayla nu a renunţat. A continuat să cerceteze. Apariţia Internetului a ajutat-o. A vorbit cu toţi care o ascultau. Şi-a susţinut cauza până când un cercetător a venit în oraş studiind istoria minelor din zonă. I-a spus şi lui povestea şi, ca toată lumea, nici el n-a crezut-o, dar, întors la Seattle a făcut propria cercetare şi şi-a dat seama că ea avea dreptate. Galya avea un aliat. Cu toate astea oamenii încă nu vroiau să ştie. Spuneau: „Dacă ar fi fost atât de periculos ne-ar fi spus cineva.” „Dacă din cauza asta mor toţi, doctorii ne-ar fi spus.” Cei obişnuiţi cu munca grea spuneau: „Nu vreau să fiu o victimă. Nu se poate să fiu eu victima, şi fiecare meserie are riscurile ei.” Gayla a continuat şi până la urmă a reuşit să aducă agenţii federale în oraş să-i monitorizeze pe locuitori – 15.000 de oameni – şi au descoperit că rata mortalităţii era de 80 de ori mai mare decât oriunde in SUA. Asta se întâmpla în 2002 şi nici atunci nimeni nu s-a găsit să-i spună: „Gayla, caută şi pe locurile de joacă unde se zbenguie copii. E tapetat cu vermiculită.” Nu era vorba de ignoranţă. Era orbire intenţionată. Orbirea intenţionată e un concept legal definit ca: informaţia pe care ai putea-o cunoaşte şi pe care ar trebui s-o cunoşti dar reuşeşti cumva să n-o afli... Alegi să nu ştii. E foarte răspândită în zilele noastre. O observi la bănci, când mii de oameni au oferit credite celor care nu şi le permiteau. Se vede în bănci, când dobânzile au fost umflate toţi ştiau ce se întâmplă, dar toţi au ignorat studioşi. Vezi asta la Biserica Catolică, unde zeci de ani s-a ignorat abuzul copiilor. Poţi vedea orbire intenţionată în escaladarea războiului din Iraq. Există orbire intenţionată la scară impresionantă, dar şi la scară mai mică, în familii, în case şi în comunităţi, dar în special în organizaţii şi instituţii. Companii cercetate pentru orbire intenţionată pot fi întrebate: „Există probleme la muncă pe care oamenii se tem să le discute?” Când cercetători au efectuat asemenea studii în corporaţiile din SUA au văzut că 85% din oameni răspun „Da”. 85% ştiu că e o problemă dar nu spun nimic. Când am refăcut studiul în Europa cu aceleaşi întrebări, am găsit acelaşi rezultat. 85%. E cam multă linişte. Multă orbire. Interesant e că dacă mă duc în companii din Elveţia ei zic că asta le e specific doar lor. În Germania – „O, da, asta e boală nemţească.” În Anglia: „Da, englezii lasă de dorit aici.” Adevărul e că ţine de natura umană. Cu toţii suntem orbi intenţionat în anumite situaţii. Cercetările arată că unii orbesc intenţionat de frică. Le e teamă de urmări. Unii sunt orbi deoarece cred că e inutil să observi ceva. Oricum n-o să se schimbe nimic. Dacă protestăm împotriva războiului din Iraq nu se schimbă nimic. La ce bun? Mai bine mă fac că nu văd"...
Posted on: Thu, 22 Aug 2013 17:47:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015