Pentru improspatarea memoriei dlui visinescu, cel cu constiinta "impacata", care spune despre ion diaconescu "o jigodie, nu a fost la ramnicu sarat in inchisoare" Desigur, pot sa citeasca si reporterii care vor mai sta de vorba cu visinescu: memorialulramnicusarat.ro/ion-diaconescu In anul 1947, Diaconescu a fost concediat din postul său de la Ministerul Economiei, din cauza activității sale politice. După înscenarea de la Tămădău, liderii partidului au fost arestați, iar Diaconescu, ca lider al grupării de tineret, era și el urmărit. În seara de 1 decembrie 1947, a fost arestat din garsoniera în care locuia în București, de către Siguranță din ordinele guvernului comunist, în baza unui mandat preștampilat și completat ad-hoc.[8] În 1948 a fost condamnat la 15 ani de închisoare și confiscarea averii.[9] Inițial încarcerat la Jilava, Diaconescu a fost ulterior transferat la Aiud în 1949. Acolo a fost supus unui regim dur de înfometare și alte abuzuri. A stat în celulă de obicei cu 5–6 alți deținuți politici, grupurile din celulă fiind totuși ocazii de schimb cultural între intelectualii încarcerați, care țineau cu ceilalți cursuri în domeniile ce le erau familiare. Aici i-a cunoscut pe Mircea Vulcănescu, pe Ion Petrovici și pe viitorul coleg de partid Valentin Gabrielescu. În secția specială de la Zarca Aiudului a stat legat în lanțuri în permanență între septembrie 1953 și martie 1955 și s-a îmbolnăvit de apendicită.[10] Afecțiunea i-a fost tratată după transferul la mina de plumb din Baia Sprie, printr-un procedeu rudimentar, cu o anestezie insuficientă.[11] De la Baia Sprie, unde fusese de fapt închis într-un lagăr secret de muncă, a mai fost dus să muncească la o altă mină de plumb, la Nistru. Revenit la secția specială de la Zarca Aiud, a participat la o grevă de 23 de zile a deținuților în august 1957.[12] Ca urmare, a fost transferat la închisoarea de la Râmnicu Sărat.[13] Acolo a fost ținut în izolare, timp de cinci ani, până la eliberarea sa la 30 noiembrie 1962.[7] IADUL DE LA RÂMNICU SĂRAT Mărturie Ion Diaconescu Pușcăria-aprozar “Scriind aceste rânduri simt din plin povara responsabilității ce îmi revine deoarece, după știința mea, sunt singurul supraviețuitor, acum încă în viață, care poate să depună mărturie despre ce a însemnat acest iad de la Râmnicu Sărat. taranista.wordpress/2013/08/06/ion-diaconescu-ultimul-martor-al-iadului-de-la-ramnicu-sarat/
Posted on: Fri, 09 Aug 2013 16:20:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015