Pietre de temelie (I) 2000-2010 150 Şerban Mãrgineanu Poet şi scriitor de prozã poliţistã,membru al atelierului de creaţie “Perpessicius”, colaborator al revistei de culturã Paradox Nãscut la 22 decembrie 1960. Lipsit de interes pentru studii instituţionalizate de orice fel, “antisistem” educaţional, nu a absolvit liceul. La insistenţele familiei, a urmat cursurile unei şcoli Profesionale, dar nu a profesat niciodatã în domeniul pentru care a fost calificat. Orfan de tatã de la 13ani. Simţindu-se dispreţuit de cei din jurul sãu, s-a descurcat singur întotdeauna. Încã din copilarie, mama sa a încercat sã-l îndepãrteze din oraşul natal, care credea cã are asupra lui o influenţã negativã, gãsindu-i diverse şcoli în Braşov sau în alte localitãţi mai “liniştite”, însã Şerban nu s-a lãsat înstrãinat, rãmânând un bucureştean înrãit. Aproape asocial, nu a avut niciodatã încredere în oameni, nici prieteni. A lucrat sporadic în diverse meserii, ca muncitor necalificat: strungar, mecanic, paznic de noapte, curier la Casa Republicii, vânzãtor stradal, chelner etc. etc. Întotdeauna a avut un câine, care l-a însoţit pretutindeni. O înclinaţie stranie pentru arhitectura funerarã şi funebrã (a cimitirelor, a clãdirilor vechi, în ruinã, pãrãsite, dezolante) l-a fãcut sã fotografieze aceste fragmente sumbre ale existenţei umane zile şi luni întregi. Însurat de douã ori, nu are copii. În volumele sale, personajele principale sunt sociopaţi, dezrãdãcinaţi, singuratici. Are o mare înţelegere şi chiar afecţiune pentru cerşetori, prostituate, indivizi fãrã cãpãtâi, “ai nimãnui”, oameni fãrã familie. Scrie în locuri improprii, aproape de “sursele de inspiraţie”: câini vagabonzi, borfaşi, proxeneţi, parcuri uitate, înmormântãri, cartiere mãrginaşe, cu strãzi înguste şi întunecate... Debuteazã editorial cu volumul de poezii Citadine, Bucureşti, 2009, în care surprinde tragicul acestui tip de viaţã mãruntã, pierdutã, fãrã valoare, printre insomnii, coşmaruri, umbre, izolãri, vicii, temeri neînţelese, rareori trãiri ridicate la nivel de angoase. Îi apar, apoi, primele trei cãrţi de prozã poliţistã, dintr-o serie dedicatã doamnei policierului românesc, Rodica Ojog Braşoveanu (colecţie pe care autorul intenţioneazã sã o continue în viitorul apropiat), pe care le avea finalizate, dar nu le prezentase pentru publicare niciunei edituri: Caviarul câinelui de lupte, Beduinul atomic, Urma sângelui întunecat, toate la Editura “Perpessicius”, 2010, prefaţate de Sorina Crihanã-Dascãlu. Pentru acestea, primeşte Premiul “Perpessicius-Crihanã” Debut (2010). În pofida imaginii sale publice de persoanã “ciudatã”, necomunicativã, închisã în sine, membrii redacţiei editurii au colaborat foarte bine cu el şi, în repetate rânduri, i-au smuls câte un zâmbet cald şi deschis. Dicţionarul membrilor atelierelor de creaţie PERPESSICIUS-CRIHANÃ şi ai redacþiei Editurii PERPESSICIUS 151 © Mircea Dascãlu, 2010
Posted on: Thu, 04 Jul 2013 20:19:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015