Preluat de la Maria Sorina Hmmmm.... Am observat în ultima vreme că numărul persoanelor frustrate a tot crescut, cam tot la fel de mult precum au tot crescut şi cauzele ce ne pot împinge spre astfel de sentimente. Ce este frustrarea? Desigur găsim diverse definiții pe net, însă-n opinia mea, frustrarea derivă din stările de nemulțumire, dezamăgire, disconfort mental legat de ceva sau/şi cineva. Ele apar ca urmare a unor bariere reale sau imaginare. Când barierele sunt reale, frustrările pot fi întemeiate. Când barierele sunt imaginare, frustrările pot deveni patologice. Şi într-un caz şi-n celălalt, frustrările nu sunt bune pentru ca pot atrage repercusiuni negative atât asupra noastră cât şi a celor din jurul nostru. Totuşi, dacă reuşim să transformăm barierele-n trambuline, atunci putem depăşi starea de frustrare canalizându-ne energia într-o direcţie constructivă. Starea de frustrare este generată de un obstacol, de o barieră internă şi socială. În acest fel apar tensiuni interioare ce ne pot determina să avem manifestări inadecvate precum anxietatea, agresivitatea, putând culmina cu delicvenţa. Acest sentiment cinic şi pervers, frustrarea, poate fi adesea mascat. Oamenii poartă de multe ori măşti în spatele carora stau comozi şi la adăpost. Frustrarea-i poate determina să recurgă la aceaste scamatorii crezând că-n acest fel nu dau satisfacţie duşmanilor imaginari. Ura este şi ea un derivat al stărilor de frustrare. Conform unor studii GfK Romania, avem de-a face cu trei categorii de oameni în societate: suferinzii, luptătorii și captivii. Frustraţii îi regăsim în cele două categorii: suferinzii şi captivii. Luptătorii dacă se confruntă cu un astfel de sentiment, nu se lasă înrobiţi de el. Cauzele stării de frustrare sunt de ordin intern și extern. Cauzele interne țin de imposibilitatea îndeplinirii obiectivelor personale, imposibilitatea îndeplinirii viselor, dorințelor. Cel mai adesea acestea denotă absența încrederii și teama de eșec. Desigur, disonanța cognitivă dă naștere la frustrări. Cauzele externe țin de spațiu, loc, timp, alți oameni, politică, religie, societate, etc. Fiecare om are un anumit grad de toleranţă fizică şi mentală. Autocontrolul, sporirea toleranţei ne pot duce la prevenirea intrării-n starea de frustrare. Frustrarea poate duce la mărirea consumului de tutun, alcool, droguri şi duce adesea la violenţă, intimidare, hărţuire. Ceea ce poate mai puţini cunosc este faptul că frustrarea aduce-n plus tulburări ale somnului, anxietate, depresie, impotenţă, absenţa concentrării, iritabilitate, starea de epuizare, probleme la nivelul Eu-lui dar si-n societate, etc. Aceste stări pot culmina cu dureri fizice, probleme cardiace, ulcer gastric, hipertensiune, scăderea sistemului imunitar, demenţă, etc. Oamenii care trăiesc starea de frustrare nu reuşesc să-şi asume responsabilităţi şi tocmai de aceea dau mereu vina pe alţii. Factorii individuali precum zestrea ereditară, structura neuro-psihică, tipul de personalitate, joacă un rol important când vine vorba despre frustrările pe care le trăim. Situaţia economică, inegalităţile sociale, mesajele negative din mass-media, absența oamenilor de valoare, creşterea libertăţilor, ambiguitatea legilor sunt doar câţiva dintre factorii ce ne pot împinge spre starea de frustrare. Cel mai adesea, frustraţii pot fi recunoscuţi după comportamente precum: ignorarea, umilirea, sarcasmul, tratarea cu superioritate, dorinţa de control şi dominare, ridicarea vocii, neascultarea, nesupunerea, aroganţa, agresivitatea verbală şi fizică, defăimarea, injurii, vehemenţă, etc. Majoritatea oamenilor au diverse obiective-n viață, însă nu toate obiectivele pot fi atinse. Acest fapt poate da naştere unor stări de frustrare. Mulți oameni ajung să aibă, din sentimentul de frustrare, suferințe medicale care îi duc în pragul imposibilității de a își gestiona bine sentimentele, trăirile. Şi invidia, comparația cu alții poate duce la nașterea acestor stări de frustrare. Evreii, în momenele grele din al Doilea Război Mondial, aveau motiv să simtă frustrarea. Când românii au pierdut bunurile muncite, pentru ca regimul comunist le confisca pe nedrept, puteau simți frustrarea. Toți oamenii pot avea astfel de trăiri, dar nu toți își pot depăși condiția. Da, putem avea motive întemeiate să ne simțim frustrați, dar nu avem nici un motiv întemeiat să nu depășim obstacolele și sub imperiul stresului să acționăm negativ asupra noastră și a celor din jur. Dacă oamenii nu și-ar interpreta greșit capacitățile lor, dacă s-ar cunoaște mai bine, dacă n-ar fi lipsiți de încredere-n ei, probabil că aceste frustrări ar fi mai rar întâlnite. Oamenii se nasc cu potențial și abilități diferite. Unii și le dezvoltă mai mult, alții mai puțin, unii mai deloc. Așa apar diferențe. Aceste diferențe pot naște-n cei mai slabi sentimente de frustrare. Frustrarea nu știe carte, nu are cultură, nu cunoaște tabla înmulțirii și nici nu a fost la orele de religie. Frustrarea nu cunoaște dacă tu ești femeie sau bărbat, dacă ești sărac sau bogat, frumos sau urăt, tânăr sau bătrân. Frustrarea nu știe din ce țară ești, pe ce continent locuiești și nici când ți-ai făcut ultima dată un control amănunțit medical. Frustrarea se naște-n mulți oameni, dar nu tot într-atâția se manifestă vehement, deoarece unii reușesc să conștientizeze ce-i greșit cu ei și să treacă de la starea de frustrate la starea de focusare pe succes, fără abatere de la moralitate. Uneori, societatea ne dă motive de a ne simți frustrați. Să luam un exemplu: nu în toate familiile cu bani se nasc copii cu abilități şi potențial mare, dar aceşti copii au mari şanse să reușească mai uşor în viaţă decât cei născuţi într-o familie simplă, chiar dacă aceștia din urmă au abilități și potențial mare. Oamenii născuţi în familii simple, pot ajunge să trăiască o stare de frustrare datorită etichetelor, dar dacă sunt cu adevărat inteligenţi, aceştia nu se vor lupta cu societatea, în schimb vor face tot ce se poate să-şi depăşească condiţia impusă de societate, prin eliminarea nedreptăților, evidenţiindu-se prin ceea ce au ei cu adevărat bun. O parte dintre actele de terorism se nasc din frustrare. Tăcerea poate fi un alt mod de manifestare al frustrării, iar ignorarea poate da naștere frustrării. În opinia mea, frustrarea poate locui liniştită doar într-un suflet mutilat, într-o minte plină de conflicte. De foarte multe ori, stările de frustrare ne pot determina să-i considerăm dușmani pe toţi aceia care-n imaginaţia noastră au dat naștere-n noi la aceste trăiri, însă-n realitate, cel mai adesea noi suntem cei mai mari duşmani ai noştri. Cu cât avem mai mult, cu atât devenim mai frustrați dacă nu obţinem şi mai mult. Cu cât obții mai ușor anumite lucruri, cu atât ești mai frustrat daca ai un mic eșec. Desigur, aceste frustrări sunt trăite de bogaţi, de săraci deopotrivă. Sentimente nu pot fi negate şi e bine sa ni le acceptam aşa cum sunt decât să ne luptăm cu ele, dar ne putem canaliza energia spre lucruri mai bune prin schimbarea modului de gândire şi-n acest fel vom scăpa de gândurile negre. - la Sorinas Hus.
Posted on: Tue, 15 Oct 2013 08:10:28 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015