Preşedintele ţării a fost din nou huiduit, de data aceasta la Ţebea. Nici nu cred că-i vreo problemă, s-a învăţat cu fluierăturile. O noutate mi se pare curajul omului care a aruncat cu o bucată de pîine în el. Să strici orzul pe gîşte, e chiar o problemă. Întrebarea e: de unde a avut românul acela pîine, cînd populaţia a sărăcit, iar economia a înflorit, potrivit unor aiureli ale guvernaţilor! Poate privită prin lupă măritoare. Cu sau fără preşedinte, aniversarea de la Ţebea îşi are rostul ei istoric, mai ales în aceste vremuri tulburi, pe pămîntul românesc, mereu ţînjit de către alţii – însă, sinistraţii din Galaţi aveau mai multă nevoie de atenţia preşedintelui. Cît priveşte baia de mulţime, să zicem: manipulare, ideologie şi emoţii ieftine. Dar să lăsăm subiectul, avem, vorba francezului, „alte mîţe de biciuit”. De pildă, afacerea Roşia Montană, un periculos tun de exportat bani, fără discuţie, un cancer al corupţiei. De fapt, dacă mă gîndesc mai bine, cancerul corupţiei autohtone a cuprins Parlamentul şi Guvernul, RMGC doar a fost sădită în brazda unui teren fertil. Oricît s-ar bate analiştii noştri în datul cu părerea, ca pe şanţ, oricît ar crede protestatarii că manifestaţiile lor au contat, Sörös ne-a adus exact acolo unde a vrut portofelul lui. Roşia Montană a ajuns cîmp de luptă între doi celebri tîlhari, hămesiţi după bani, culmea, coreligionari: miliardarul american de origine maghiară, George Sörös şi Beny Steinmetz, cel mai bogat israelian şi principal acţionar al Gabriel Resources. Între cei doi se poartă de ani buni o luptă crîncenă în care sînt incluşi Tony Blair şi preşedintele Guineei, iar din complot nu lipsesc tentativele de asasinat şi procesele în instanţă. Deci, ce dovedeşte afacerea Roşia Montană? Că Ţara a fost lăsată să ajungă terenul de luptă al hoţilor, că ne guvernează iresponsabilii interesaţi doar de dîra lăsată de bani spre buzunarele lor nesătule. Şi tot ei strigă în gura mare că nu vînd Ţara, N-o vînd, dar o fac cadou. Afacerea Roşia Montană mai dovedeşte că niciun guvernant nu are apetit pentru fişa postului şi se leagănă în fotoliu cu gîndul la banii fierbinţi obţinuţi din mişmaşuri, pe care îi parchează liniştiţi în off-shore-uri, în insulele Cayman sau în alte paradisuri fiscale. Pe plan internaţional, Rusia mută şi cîştigă. Şah-mat în dosarul sirian! Putin sfidează Washingtonul şi-i pune frînă lui Obama, chiar dacă acesta, de formaţie avocat, avea reflexul de a sufla şi-n iaurt. Din nefericire, tot suflînd, s-a aşezat singur la zid cu toate operaţiunile de agresiune. Deşi, lovitura la adresa regimului Assad va veni mai devreme sau mai tîrziu, jocul marilor puteri e pe sfîrşite. Obama şi-a aşternut paturi luxoase în toată lumea şi trăieşte înarmat pînă în dinţi, într-un vis nerealist! Îi va lua ceva timp să se dezmeticească şi să descoperă că a prizat halucinogene! Să mai spună cineva că ruşii nu au diplomaţi de carieră! După ce a transferat în Siria mai multe sisteme de apărare antirachetă S-300, Putin oferă Iranului sisteme de rachete ultra-performante şi un al doilea reactor nuclear pentru centrala de la Boushehr. În plin conflict sirian, tranzacţia capătă un caracter simbolic. Acest acord militar cu Teheranul, alt aliat al regimului de la Damasc, este o reluare a contractelor de armament ruso-iraniene, întrerupte acum doi ani la decizia lui Dmitri Medvedev, pe atunci preşedinte. Iată că, Occidentul, care a cîştigat cursa înarmărilor şi pe cea economică în faţa blocului socialist, a pierdut lupta ideologică şi, în curînd supremaţia. Care e ironia? Păi, Occidentul s-a dovedit a fi mai socialist decît blocul comunist, aceasta însemnînd că au pierdut confruntarea. E ca şi cum ai lupta cu maidanezii care te încolţesc, la un moment dat îi răpui, dar lupta te costă atît de mult, încît la sfîrşit ajungi să umbli în patru labe şi să urli la lună. China are la putere un regim comunist, fără acea demotivare indusă de un astfel de regim, dar are o economie de piaţă extrem de vie, prin care va ajunge să domine următoarele decenii. La fel ca şi femeile ieftine din şourile păcătoase, care cred că doar nurii contează, dictatorii moderni şi-au făcut transplant de putere şi bogăţie înlocuind sufletul şi raţiunea. Lumea trebuie reparată, iar obsesivii înscăunaţi care cred că au fost aduşi de Moş Crăciun să facă ordine în lume precum le taie capul şi să ia caimacul, trebuie trimişi la pensie în sanatorii. Noroc că, încetul cu încetul, vor pierde supremaţia militară şi economică, căci altfel, cine ştie cum am mai fi sacrificate popoarele care nu le-ar fi accepta pretenţiile aberante. Dumnezeu a creat lumea liberă în armonie. De ce trebuie monopolizată, gestionată, supusă?
Posted on: Fri, 20 Sep 2013 19:12:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015