Primăvara toamnei mele Cum să îţi spun ce nu se poate spune... Tu chiar nu ştii că vorbe nu-s de-ajuns?! Hai, caută în ochii mei, anume, Şi o să afli tot ce am de spus... Căci ochii-mi ard, rostind cu mult mai bine, Cuvintele ce gura le-ar vorbi... O! De ai şti ce-nsemni tu pentru mine – Până la moarte-ţi jur că m-ai iubi! Dacă ar şti castanii de pe stradă Cât jar-pojar e-n inima mea beată Cum ar zâmbi la fulgii de zăpadă - Şi înviind, ar înflori pe dată! Aşa, deodată, aproape nefiresc, Inima mea, căzută-n amorţire, A tresăltat... mi-e dat ca să trăiesc O ultimă poveste de iubire? Un gând rău, negru îmi spune:”eşti nebun”! - Dară nebun am fost în toate cele - Oare-nţelegi, frumoaso, din ce-ţi spun, Că tu eşti primăvara toamnei mele?! Haide, alungă-mi norii din privire Şi o să vezi un dor nepământesc; Căci, pentru tine - ultimă iubire, În lume, toţi castanii înfloresc...
Posted on: Sun, 08 Sep 2013 15:47:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015