Reamintesc, pentru că văd că unii trebuie să bea mai multă lecitină și mai puțină zeamă de ploșnițe, faptul că NU COTA UNICĂ a dus la creșterea economică din perioada 2005-2008, ci nenorocirea numită ”credit cu buletinul”. Dacă nu ești decervelat, și înțelegi ce anume citești, nu se poate să nu te întrebi de ce după introducerea cotei unice, și după patru ani de creștere economică, aveam un deficit bugetar de aproape 6%, iar numărul săracilor a crescut, conform rapoartelor BM. Reamintesc și alt lucru: desființarea sistemului anterior de taxare, cel progresiv, n-a adus niciun ban celor cu salarii mici. În fapt, ea ar fi trebuit să le scadă veniturile, pentru că erau la cota 12%, parcă, și cota unică era de 16%. Cum avem vreo două milioane de oameni care se învârteau în jurul acestui venit taxat la minim, practic n-au câștigat decât praful de pe tobă. Citez dintr-un articol, semnat de dr. în economie Radu Biziernescu, pentru că nu pot da link, despre avantajele și dezavantajele cotei unice: ” Puncte tari: • cota unicǎ stimuleazǎ acumularea veniturilor, ceea ce nu se întamplǎ în cazul cotelor progresive; • încurajeazǎ munca şi stimuleazǎ un al doilea loc de muncǎ; • reduce o parte din economia subteranǎ şi din munca la negru; • nu contravine acquis-ului comunitar care, la capitolul 10 se referǎ doar la impozitele indirecte (TVA şi accize); • uşureazǎ procedura greoaie a întocmirii şi depunerii declaraţiilor anuale de venit pentru contribuabili; • asigurǎ simplitate şi eficienţǎ în colectare pentru un stat care nu şi-a format încǎ o disciplinǎ administrativǎ şi fiscalǎ; • egalizarea cotelor de impozit pe venit, profit şi dividende nu va mai stimula artificial un factor de producţie în defavoarea altuia; • este în concordanţǎ cu evoluţiile unor ţǎri din regiune care au introdus sau vor introduce cota unicǎ: Estonia, Letonia, Rusia, Ucraina, Slovacia, Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia; • nivelul redus al cotei unice – 16% - va stimula investiţiile româneşti şi va atrage investiţiile strǎine, permiţând capitalizarea firmelor româneşti, care vor deveni mai competitive pe piaţa externǎ. Puncte slabe: • nerespectarea principiilor de echitate fiscalǎ şi justiţie socialǎ a impozitelor, care presupun impunerea diferenţiatǎ, progresivǎ, în funcţie de capacitatea contributivǎ datǎ de mǎrimea averii şi a veniturilor fiecǎruia; • pune pe acelaşi plan impozitarea pentru cei bogaţi şi sǎraci, mǎreşte diviziunile sociale şi avantajeazǎ pe cel mult 1% dintre români; • cota unicǎ a fost promovatǎ fără consultarea Băncii Mondiale, FMI şi UE şi este contrarǎ practicilor ţǎrilor dezvoltate ale lumii; • cota unicǎ a dus la ratarea ţintei de inflaţie pe anul 2005, prin creşterea veniturilor unei pǎrţi a populaţiei şi implicit a consumului; • a dus la creşterea deficitelor externe: deficitul balanţei comerciale şi cel al contului curent (mai mulţi bani vor ieşi din ţarǎ şi mai puţini vor intra). De aici poate apǎrea criza de valutǎ, scumpirea dolarului şi euro, deprecierea leului şi ceea ce poate fi mai grav, creşterea preţurilor; • introducerea cotei unice a avut ca efect dublarea şi apoi triplarea impozitului pe dividende, înjumǎtǎţirea deductibilitǎţii la veniturile din chirii (tendinţǎ de a închiria imobile la negru), dublarea impozitului pe venitul micro-întreprinderilor şi devansarea calendarului de mǎrire a accizelor la benzinǎ, ţigǎri, cafea şi alcool, precum şi instituirea de noi taxe (de exemplu, taxa pe viciu cu 1 aprilie 2006). • introducera cotei unice prin Ordonanţǎ de urgenţǎ şi nu prin lege a produs efect imediat şi nu dupǎ 6 luni aşa cum este prevǎzut în Codul Fiscal. Urmeazǎ sǎ vedem ce se va întâmpla cu cota unicǎ de impozitare a veniturilor în anul 2007, deoarece în anul 2006 nimic nu se mai poate întâmpla ca urmare atât a încǎpǎţânării primului ministru Tǎriceanu, dar şi ca urmare a obligativitǎţii respectǎrii pentru prima datǎ a Codului Fiscal, care prevede că orice modificare trebuie anunţatǎ cu 6 luni înainte şi pusǎ în aplicare cu 1 ianuarie anul urmǎtor. Este cunoscut faptul cǎ UE ne cere insistent ca pentru a putea face faţǎ cu succes integrǎrii din 2007, veniturile bugetare trebuie sǎ atingǎ 35% din P.I.B. Ori cu menţinerea cotei unice de 16% se estimeazǎ cǎ veniturile vor atinge maxim 31% din P.I.B. în 2008 (conform analistului economic Dragoş Pâslaru). Rǎmâne de vǎzut cum va proceda Guvernul român pentru a atinge acest obiectiv. Pentru creşterea veniturilor la buget, în afara majorǎrii TVA-ului ar mai putea fi luată în calcul şi majorarea nivelului cotei unice. Dacǎ în cazul creşterii TVA inflaţia ar creşte direct proporţional, creşterea cu câteva procente a cotei unice de impozit pe venit nu ar avea efecte semnificative asupra inflaţiei. De altfel, Emmanuel van der Mennsbrugghe, şeful misiunii FMI pentru Romania arǎta în 2005: “Proiectul de buget pe anul 2006 contribuie în micǎ mǎsurǎ la rezolvarea pierderii de venit din 2005, datoritǎ introducerii cotei unice de impozitare şi estimatǎ la aproximativ un miliard de euro. Politica fiscalǎ trebuie neapǎrat pusǎ pe o bazǎ durabilǎ pe termen mediu, iar ponderea în PIB a veniturilor guvernamentale trebuie sǎ creascǎ. Sunt necesare norme pentru îmbunǎtǎţirea educaţiei, sǎnǎtǎţii, ca şi pentru finanţarea cheltuielilor legate de aderarea la UE.” Iar dacă suntem onești, vom recunoaște că și ceea ce păreau puncte tari sunt, de fapt, tot slăbiciuni ale cotei unice!
Posted on: Wed, 06 Nov 2013 09:19:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015