SFIDÃTORUL (Lo Sfidante) - Partea a VI-a Un scaun nu e doar un scaun. Orice scaun e un miracol, un dans molecular de luminã, însã Mintea superficialã nu va putea niciodatã sã vadã aceasta, pentru cã, pur şi simplu, nu e fãcutã pentru asta. Un scaun devine doar un scaun atunci când Mintea superficialã l-a interpretat şi l-a catalogat drept "scaun", obiect cunoscut şi neameninţãtor cel puţin pânã când cineva nu se hotãrãşte sã-i dea cu el în cap. Dar cine a pus Mintea superficialã într-un rol care nu-i aparţinea? Noi, bineînţeles, deoarece întotdeauna noi suntem cei care decidem. Doar cã am decis într-o manierã forţatã şi fãrã o evaluare justã şi conştientã. Am luat aceastã decizie prin presiunea la care suntem supuşi încã de la naştere. Astfel este fãcutã interpretarea Realitãţii de cãtre Mintea superficialã prin intermediul dialogului interior şi aici intrã în acţiune SFIDÃTORUL. În general, dialogul interior este neîncetat, activ şi focalizat pe prostiile asociative care îl menţin în funcţiune, ca pe un radio: trebuie sã-mi gãsescmãtuşa din Nebraska; ah, munţii din Nebraska; frumoasã mai e zãpada; oricum, ar trebui sã organizez urmãtoarea sãptãmânã albã deoarece e timpul; trebuie sã cumpãr schiuri noi; ah, da, magazinul acela din centru... Și tot aşa, din prostie în prostie, toatã existenţa noastrã. Acest flux neinteligibil, fãcut din multe voci care vorbesc una cu alta şi chiar se ceartã, este chiar unul dintre instrumentele principale de control al conştiinţei noastre folosit de cãtre SFIDÃTOR. Acest flux neinteligibil de cuvinte interioare reprezintã vocea SFIDÃTORULUI. „Toatã mintea noastrã e o ceaţã pe care toltecii o numesc Mitote. Mintea este un vis în care mii de oameni vorbesc în acelaşi timp şi niciunul nu înţelege ceea ce spun ceilalţi. Aceasta este condiţia minţii umane: un mare mitote, în care e imposibil sã vezi cine suntem cu adevãrat. In India, mitote se numeşte Maya, care înseamnã iluzie. Este vorba de faptul cã personalitatea are conştiinţa propriei sale existenţe. Tot ceea ce credeţi despre voi înşivã şi despre Lume, toate conceptele şi programele pe care le aveţi în minte alcãtuiesc Mitote. Nu putem sã vedem ceea ce suntem cu adevãrat. Nu reuşim sã vedem cã nu suntem liberi”. - Don Miguel Ruiz Cu alte cuvinte, aceste multe voci care par sã aibã o viaţã proprie şi care alterneazã pe tãrâmul interpretãrii noastre asupra Realitãţii acest conglomerat de stimuli, voci, pulsiuni, preferinţe, aversiuni, reprezintã SFIDÃTORUL în aspectul sãu cel mai evident. Un moment, şi o voce ne împinge într-o anumitã direcţie. Dupã 5 secunde trecem la altã idee. Dupã 10 secunde vedem un prieten şi suntem fericiţi. Dupã 15 secunde abia aşteptãm sã ne despãrţim. Interpretarea fãrã motiv a Realitãţii tãcute doar pentru a urma capriciile unui vârtej de voci din cap, în loc sã ne centrãm din ce în ce mai mult în nucleul interior care ne aparţine cu adevãrat, îngrijindu-l şi fãcându-l sã creascã din ce în ce în putere şi autoritate, continuãm sã rãtãcim de la o interpretare la alta, crezând cã suntem fericiţi sau trişti sau liberi, doar pentru cã o voce din capul nostru spune când fericire, când tristeţe, când libertate, şi noi o credem, ca nişte pãpuşi trase de fire invizibile. Divide et Impera - Strategie având ca scop obţinerea unei poziţii privilegiate divizând şi fragmentând forţa de opoziţie în aşa fel încât aceasta sã nu se poatã uni contra unui obiectiv comun. Iatã de ce putem spune cã SFIDÃTORUL Minţii Superficiale şi o foloseşte în propriul sãu avantaj. O suprasolicitã şi o împiedicã sã se linişteascã, astfel încât sã-şi asigure controlul asupra fiinţei umane inconştiente, care este victima sa datoritã miilor de voci din care e alcãtuitã. Mintea superficialã nu este mai puternicã decât Mintea Profundã; e ca şi cum a-i spune cã mâna dreaptã e mai puternicã decât stânga. Pur şi simplu, noi folosim Mintea Superficialã într-un mod neadecvat, iar Mintea Profundã este, astfel, sufocatã de mecanismele zgomotoase şi necontrolate ale unei Minţii Superficiale suprafolositã. Totuşi, este bine sã clarificãm un lucru. SFIDÃTORUL nu poate face nimic în faţa Conştiinţei. El reuşeşte în intenţia sa de a pune stãpânire pe Mintea Superficialã a unei fiinţe umane deoarece aceasta nu ştie ce se petrece şi, deci, nu-l poate împiedica. În practicã, SFIDÃTORUL ia controlul asupra Minţii Superficiale de obicei în primii ani ai existenţei sale şi cu timpul fiinţa umanã respectivã ajunge rapid sã creadã cã ea este ceea ce Mintea Superficialã îi spune sã fie, adicã, ea crede cã este SFIDÃTORUL. „Cum este posibil, aşadar, sã te eliberezi de ceva ce nu ştii cã ai? Cum e posibil sã te eliberezi de ceva ce crezi cã eşti? Mulţi oameni sunt astfel prizonierii propriei lor minţii încât frumuseţea Naturii chiar nu existã pentru ei. Ar putea spune: "Ce floare frumoasã!", dar este vorba doar de o etichetã mentalã automatã. Pentru cã nu sunt liniştiţi, nu sunt prezenţi, nu vãd cu adevãrat floarea, nu îi percep esenţa, sacralitatea, tot aşa cum nu se cunosc pe ei înşişi, nu-şi percep propria esenţã, propria sacralitate”. - Eckhart Tolle Un scenariu care poate fi teribil de înşelãtor, acela de a fi crezut ani de zile cã suntem ce nu suntem, de fapt; aceastã conştientizare coincide adesea cu intrarea în cea ce mulţi cercetãtori numesc Noaptea Sufletului. Fulgere de groazã ne zguduie câmpul interior atunci când structurile pe care am ridicat realitatea, şi pe care le credeam aşa de stabile, intangibile şi nemuritoare, se cutremurã ameninţãtor sub rafalele Adevãrului. Totuşi, nu e nimic de care chiar sã ne temem. Conştientizarea faptului cã instrumentul cu care interpretãm în general realitatea, adicã Mintea Superficialã, nu acţioneazã sub controlul nostru conştient, este folositoare fãrã îndoialã, însã mai este şi un altul. Existã un alt instrument, corelat cu acest mod de a interpreta Realitatea pe care îl foloseşte SFIDÃTORUL pentru a-şi perpetua prezenţa în noi; un instrument care este esenţial sã fie cunoscut deoarece este şi instrumentul care dezactivat, declanşeazã şi accelereazã scãderea influenţei SFIDÃTORULUI ca forţã de contrapunere şi transformarea lui într-o forţã aliatã nouã. Multe tradiţii spirituale ne aratã cã acesta este instrumentul principal cu ajutorul cãruia Sfidãtorul se hrãneşte cu energia noastrã, ca un Parazit. Şi dacã acesta este modul principal prin care se hrãneşte, ce se va petrece dacã îl dezactivãm? Vorbim despre un automatism foarte simplu, creat de corp în uniune cu mintea care îl conduce, cercul vicios şi autohrãnitor care se declanşeazã între dialogul interior şi emoţii. „Când mintea se opune Vieţii, se ivesc gândurile. Când ceva începe sã fie în conflict cu o pãrere a ego-ului, se declanşeazã tumultul emoţiilor”. - Dan Millman
Posted on: Thu, 26 Sep 2013 18:05:21 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015