SOARELE MEU, Petre Anghel El nu creşte Şi nu descreşte, Cum nici cuvântul un moare Odată cu dispariţia obiectului. Aminteşte-ţi, nufărule, Ce întuneric era la rădăcinile Tale Înainte de chemarea lui. Norii se văd Doar dacă-i priveşti de jos, Deasupra pluteşte iubirea Şi adierea aceea caldadormitoare Din şoapta ta Când întinzi mâna Şi rosteşti vino. Soarele e mereu la locul lui, Cum niciodată tatăl Nu pleacă de pe prispă Când nu ştie dincotro Apare regăsirea. petre-anghel.blogspot.es/
Posted on: Fri, 20 Sep 2013 17:00:32 +0000