Scrisoarea lui Azorel Dragă Guvern, dragă doamnă Brigitte Bardot ( ţi-aş scrie în franceză , dar nu am avut şansa să fiu în compania unui copil pe care să-l însoţesc la şcoală ), dragă EBA ( o menţionez doar pentru că în toată lumea canină nu am văzut buze aşa frumoase şi că numai noi o înţelegem când vorbeşte ), dragi echipe de hingheri care umblaţi după mine mai ceva decât Poliţia după Elodia, dragi concetăţni arncători de resturi de mâncare, şi nu în ultimul rând, dragă Preşedinte ( în primul rând, în lumea noastră , a maidanezilor, după votul de la referendum cam stăteai cu botul pe labe, iar în al doilea rând ce dracu vrei să mănânce tovarăşii mei din jurul Palatului Cotroceni? Sticle goale de whiskey? ). Sunt şi eu un biet căţel murdar şi sărac de pe uliţele patriei ( voi face grevă pentru acordarea unui duş gratuit pe săptămână, căci din cauza prafului şi a noroiului nici salivă să-mi spăl blăniţa nu mai am), pe care hingherii nu l-au prins încă să-l ducă la castrat, deci mai am ouă să-mi exprim punctul de vedere, spre deosebire de milioanele de bărbaţi ai acestei ţări care nu înteleg sensul figurat al cuvântului coaie. Ca şi copii voştri si eu am fost lovit de maşini, şi nici nu au oprit ca să mă arunce măcar în şant, ca să nu fiu lovit şi de maşinile ce vin din urmă. Dar am capul tare şi măcar am spart câteva faruri de BMW şi alte mărci celebre. Să ştiţi că Mercedesul doare cel mai tare, ori oi fi avut eu şi o migrenă în ziua aceia? Regret nespus comportamentul unor semeni de-ai ei, cât şi consecinţele lui. De-aş putea fi măcar pentru o clipă pisică, doar jumătate de viaţă aş tine-o pentru mine, restul le-aş da victimelor. Dar ce-ar fi să privim toată nebunia asta, să zicem, chiar din perspectiva neutră a unei pisici pe care eu o latru toată ziua, iar ea stă tolănită la soare, pe acoperiş? Câţi copii au murit din cauza condiţiilor din spitale? I-a pus cineva la zid pe toţi miniştrii sănătăţii şi i-a împuşcat? Câţi criminali şi violatori sunt în libertate din cauza indolenţei miliţienilor şi procurorilor? V-aţi dus vreunul cu poza victimei şi să le daţi cu ea în cap până le rămâne imprimată ca un tatuaj? Câte mii de oameni mor anual în România, ca şi consecinţă a nepăsării voastre, în timp ce medicamentele cumpărate la suprapreţ nu ajung nici pentru o zecime dintre bolnavi? Câte sute de întrebări trebuie să vă mai pun ca să vă treziţi? N-am eu colţi să vă muşc pe toţi ăia care sunteţi slugi supuse unui sistem care deja v-a etichetat ca victime. Voi consideraţi că omorându-ne pe noi rezolvaţi o poblemă. De acord. Dar cu responsabilii din întrebările de ai sus ce veţi face? Aceiaşi unitate de măsură? N-au decăt să se resfrângă asupra noastră toate frustrările voastre, căci oricum ţara asta e ca un sat fără câini. Ştiţi ce mă întreb? Ce motiv veţi găsi să ucideţi pisicile când iar veţi avea nevoie de un pic de dreptate?!
Posted on: Wed, 25 Sep 2013 22:58:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015