Sfaturi pentru parintii tinerilor fotbalisti Parintii se intreaba deseori cum sa interactioneze cu micii fotbalisti, atit in timpul antrenamentelor, cit si inaintea jocurilor. De fapt, vor sa stie cum sa le transmita mai multa incredere si curaj. Mai jos puteti gasi citeva principii pe care parintii le pot folosi in relatia cu copiii lor, transmitindu-le placerea jocului de fotbal. 1. Fotbalul trebuie sa fie doar un simplu joc, o distractie pentru tinerii fotbalisti. Fotbalul este un simplu joc pentru copii, nu este o afacere. Cu atitia bani invirtindu-se in fotbalul de performanta, parintilor le este greu sa inteleaga ca el ramine un simplu joc. Concentrati-va pe joc, nu pe recompensele pe care le poate oferi acesta! 2. Automotivatia sau motivatia intrinseca este cel mai bun tip de motivatie. Jucatorii de fotbal iubesc jocul si competitia – este de ajuns pentru a-i conduce si acest tip trebuie cultivat micilor sportivi. Incercati sa evitati recompensele sau diferite tipuri de motivare extrinseca. Vreti sa le ofere lor placere sau vreti sa joace pentru a va multumi pe voi? 3. Agenda voastra nu este si a copiilor. Tinerii practica fotbalul din multe motive. Poate le place sportul, competitia, sa apartina unui grup, aspectele sociale. Fiti siguri ca intelegeti motivatia lor inainte de a le-o transmite pe a voastra. 4. Incurajati copiii sa se concentreze pe procesul de executie, nu pe rezultate. Traim intr-o societate care se focuseaza pe rezultate si cistig, dar acestea apar in urma unui proces. Bineinteles ca toata lumea vrea sa cistige, dar incurajati invatarea si perfectionarea individuala, care va transmite incredere cind copilul va creste. 5. Modelul de comortament pe marginea terenului. Cind sinteti pe margine, copilul va cauta cu privirea, analizindu-va mimica. Sinteti modelul lui de comportament in diferitele momente de presiune. Daca deveniti furios, frustrat, agitat, asa va deveni si copilul vostru. Afisati liniste si calm, incurajati permanent: nu uitati, nu rezultatele primeaza. 6. Vedeti lucrurile pozitive nu cele negative. Dupa un meci, nu sariti sa enumerati ceea ce a facut gresit copilul sau cum trebuia sa faca, in opinia voastra. Incurajati-l, enumerind si laudind abilitatile si lucrurile bune pe care le-ati remarcat. 7. Rezistati sa conduceti copilul in timpul jocului. Pregatirea si antrenamentele sint gata. In timpul jocului, lasati-i sa joace! Trebuie sa prinda incredere in ceea ce au invatat. Prea multe indicatii despre cum credeti voi ca ar trebui sa rezolve copilul situatia le inhiba personalitatea. 8. Ajutati copilul sa inteleaga ca mai intii este copilul vostru si apoi este sportiv. Multi copii sint stresati de faptul ca ar putea sa-si dezamageasca parintii daca gresesc. Incercati sa le explicati ca orice se intimpla pe teren, ii iubiti la fel de mult. Ei sint fiinte umane care intimplator fac sport, nu fotbalisti care se intimpla sa fie oameni. 9. Separati rolul de parinte de cel de antrenor. Multi parinti se cred antrenori. Acest lucru are avantaje si dezavantaje. Pericolul pentru copilul vostru il constituie faptul ca nu este capabil sa separe critica constructiva pe care i-o oferiti din rolul antrenorului si nu al parintelui. Este foarte usor pentru copii sa interpreteze remarcile ca un atac al parintelui, in loc sa le considere sfaturi ajutatoare ale antrenorului. Definiti bine cele doua roluri. 10. Puneti intrebarile potrivite dupa meciuri. Punind intrebari corecte dupa jocuri, transmiteti copilului ceea ce considerati voi ca este important in fotbal. Daca puneti intrebari de genul “Ati cistigat?” sau “Ai marcat?”, copilul va intelege ca victoria cu orice prêt este cel mai important lucru pentru voi. Intrebati daca i-a placut sau s-a simtit bine si va intelege ca a juca este important. 11. Construiti baza de incredere copilului. Increderea copilului este foarte fragila. Cind vreti sa construiti o baza de incredere nu treceti de la extaz la agonie sau invers. Nici nu va raportati la ultimul joc. Fiti constanti in comportament, ajutati copilul sa se concentreze pe ceea ce a facut bine, pe lucrurile pozitive. Increderea in fortele proprii se construieste in timp. De aceea incurajati, laudati, nu lasati sa apara indoieli in mintea copilului. „Nu de putine ori antrenorii sunt chestionati de tati, mame sau chiar bunici de ce juniorul lor nu a jucat decat foarte putin sau chiar deloc. Sunt intrebari pe care toata lumea implicata intr-o manifestare sportiva alaturi de copilul sau nepotul lor si le pun. Diferenta este ca unii doar se gandesc la ele dintr-o perspectiva matura si calculata, unii care le spun cu voce tare intr-un anumit anturaj si cei din urma care cer lamuriri pe aceasta tema antrenorului. Incerc sa vin in intampinarea tuturor sa fac in asa fel incat uneori sa nu devenim obraznici in relatia parinte-antrenor sau antrenor-parinte si chiar penibili atunci cand aceste lamuriri ni se cer, chiar ATUNCI si ACOLO (in timpul jocului). Trebuie sa plecam de la presupunerea ca orice antrenor de la orice nivel va face cea mai buna echipa in conceptia lui, cu scopul de a castiga meciul. N-am auzit de un antrenor care si-a tinut cei mai buni jucatori pe banca si a jucat cu cei mai putin pregatiti la o anumita confruntare sportiva. Criteriile care separa un jucator titular de o rezerva sunt multiple si de cele mai multe ori depind de sportiv si nu de antrenor - el ia doar decizia, dar cel care trebuie sa convinga, este sportivul. Criteriile mele ca antrenor vi le pot dezvalui, nu e nici un secret: 1. valoarea lui intrinseca 2. atitudinea la antrenament si la jocuri(amicale si oficiale) 3. prezenta la antrenament 4. implicarea in viata echipei(jocuri,deplasari,cantonamente s.a.) 5. forma sportiva 6. relatia intre el si colegi 7. punctualitatea Si lista ar putea continua dar in niciun caz nu ar aparea daca tatal lui vine la joc sau daca bunica lui face prajituri bune. Repet – singurul care il poate convinge pe antrenor este sportivul, prin comportamentul lui atat pe teren cat si in afara lui. Stiti foarte bine ca intotdeauna facem presiuni pentru a fi performanti si la scoala si sa se poarte bine si in familie. Atunci cand EL nu joaca puteti avea o discutie acasa in care sa analizati motivele pentru care el a stat pe banca la meciul respectiv. Acest lucru il va convinge ca nu va este indiferenta evolutia lui la club, insa intotdeauna aceasta discutie trebuie sa se incheie intr-un mod constructiv, incurajator, si sa insuflati multa incredere in propria persoana. Este o mare greseala sa gasiti vinovatul in persoana antrenorului pentru ca asa el va constata ca exista deja un vinovat suficient de mare incat el sa nu-si mai faca probleme, si ca totul decurge bine pentru el. NU faceti asta, chiar daca uneori va vine sa rezolvati astfel problema, simplificand-o. Si mai este ceva: copii nu cresc la fel nici ca intelect si nici ca fizic, prin urmare un copil care nu spune nimic acum, peste 6-8 luni s-ar putea sa fie indispensabil echipei si este un fapt real, dovedit prin multe exemple. Nu doresc sa credeti ca antrenorul este infailibil, departe de mine gandul ca ar exista in lume un antrenor perfect, cred ca diferenta dintre ei o face faptul ca unul greseste mai putin decat celalalt, paradoxal nu, mai ales ca se cunoasc antrenori cu mare personalitate la mari cluburi din lume care sunt convins, cunosc aceasta teorie. Inspirandu-ma din regulamentele si experienta altor mari cluburi din strainatate care au dat juniori pe banda rulanta doresc sa va aduc la cunostinta cateva indicii cu care va puteti ajuta copilul: 1. sa aveti incredere in omul care va instruieste copilul (nu uitati: la ei parintii nu au acces la antrenamente) 2. sunteti totusi la antrenament, nu-l mai apostrofati, el stie cand a gresit, lasati antrenorul sa o faca, si daca n-o face stie el de ce 3. atentia lui scade cu 50% atunci cand sunteti acolo pentru ca va priveste si pierde din vedere antrenorul si explicatiile acestuia 4. incurajati-l la jocuri chiar si atunci cand pierde, calea spre marile victorii se cladeste si din infrangeri, suparari, umilinte 5. daca doriti sa discutati ceva cu el despre jocul lui (stim ca multi dintre d-voasta au jucat fotbal) faceti-o acasa si nu pe stadion, informati-va pentru ca s-ar putea ca antrenorul sa-i fi dat alta sarcina decat la jocul precedent si atunci interventia d-voastra il va bulversa 6. analizati doar evolutia propriului copil si nu pe a colegilor lui, doar asa va progresa, nu gasind defecte altora Sa fii parinte nu-i usor, sa fii parinte de sportiv e si mai greu dar in acelasi timp si mai frumos. Atunci cand copilul tau a intrat in teren inima incepe sa ti-o ia razna si nu-l mai vezi decat pe el: paseaza, dribleaza, esti mandru, iti vine sa-l pupi de bucurie; greseste o pasa, vai a pierdut meciul, esti suparat si te prefaci ca nu mai vrei sa vorbesti cu el dar pana la urma ajungi sa-l consolezi si-l iubesti si mai mult pentru ca nenorocitul ala de antrenor l-a certat. Daca castiga ii cumperi de toate, vrei sa-l duci peste tot cu tine, vrei sa-l faci sa se simta precum Messi, doar e feciorul meu care, astazi a fost cel mai bun, il lauzi la toata lumea cu care intri in contact: EL E FIUL MEU CARE JOACA FOTBAL SI AZI .... Dragii mei, toate aceste trairi amplificati-le de 20 de ori si ne puteti vedea pe noi antrenorii in toata splendoarea noastra, macinati, ingrijorati, speriati, bucurosi sau fericiti, si toate astea doar cu o singura inima ca si voi care se imparte in mod egal pentru fiecare sportiv pe care il antrenam. Din respect pentru parintii nostri tin sa subliniez ca acest comentariu doreste sa vina in intampinarea lor, in niciun caz ca o critica la adresa lor, ci ca o linie care ar trebui sa o urmeze in relatia cu juniorul lor dar si cu antrenorul lui pentru bunul mers al activitatii clubului indiferent care ar fi el, dar si mai important, pentru o abordare matura si fireasca in beneficiul copilului.”
Posted on: Thu, 21 Nov 2013 11:59:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015