Sic Cogito sau In memoriam Iulia Hasdeu "Hai, suflete în zbor departe, Spre cer, pe-a viselor potece, Pe unde gînd profan nu trece Şi n-ai de nici o grijă parte: Hai, suflete, cît mai departe, Pămîntu-n noapte să se-nece! Să ne-avîntăm în infinit… Sondînd superba înălţime Să rătăcim în zări sublime, În cer de-azur, locaş rîvnit; Dorind al tainei infinit, Uita-vom sumbra adîncime. O, suflet, duh ales şi pur, Săltînd din pămînteasca tină, Să-ţi rupi cătuşi de vizuină; Deci, lasă-ţi corpul, beci obscur, Şi vino în eternul pur, Să facem baie în lumină. O, vino să ne bucurăm De-a fericirii plinătate! În drum de-o fi vreo greutate, Găsi-vom, totuşi, ce sperăm; Căci vom putea ca să gustăm A liniştei singurătate. Şi vom dezveli deodată Eterne taine, mult profunde, Ce infinitul le ascunde Acestei lumi, ce-n van le cată; Şi vom zîmbi, ca de-o erată, De-a lumii cunoştinţe scunde! Al nostru ochi descoperi-va Reala faţă-a tot ce este Şi printr-o vrajă, ca-n poveste, Tot universul lămuri-şi-va Secretul, care-atunci vorbi-va Din fir a păr - măreaţă veste; Iar adevăr, frumos şi bine, Făr-a răni cu-a lor prezenţă, Ne-or apărea chiar în esenţă, Cu străluciri de tot senine; O, suflet, fericiri divine Ne-or copleşi prin excelenţă! O, sfînt deliciu, voluptate! Să contemplăm esenţa pură Şi-a tale taine, o, Natură, Şi frumuseţi abia visate! E o supremă voluptate, Al cărei dor e o tortură. Ah, ce tortură negrăită! - Tu, suflete nemuritor, Ai vrea să te înalţi în zbor Spre bolta cea nemărginită; Dar nu poţi - caznă negrăită! Să scapi de corpul tîrîtor. Zadarnic dorul te-nfioară, Vrînd taine mari să descifrezi; Să zbori şi dulce să visezi, Ca un avar l-a sa comoară, Căci corpul greu te împresoară Cu lanţul gliei, să cedezi. Dar să răbdăm. E-o zi anume, Cînd sufletul se liberează, Sfărmîndu-şi lanţul, şi pe-o rază, Senin se-nalţă, ca din spume, Spre-al său locaş din altă lume Şi în lumină se-mbăiază. O, suflete, speranţa-i mare… Fixat e ceasul cînd ai să treci Urcînd pe sfintele poteci; Frumoasa zi - frumos dispare. O, suflete, spranţa-i mare: Totul trece… Dumnezeu e-n veci!" (Paris, 16 aprilie 1888) (poezie scrisă cu cinci luni înaintea morţii autoarei; Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 2005) Si un documentar despre templul misterelor de la Campina ( multumesc Madalina Ciocoiu) docuart.ro/documentare/sic-cogito
Posted on: Mon, 22 Jul 2013 06:05:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015