Sigur că nu! Nu te duci la conferință să înghiți pe nemestecate ce zice un american la microfon. Nu te duci acasă alt om și dintrodată aplici cu totul alte tehnici, de nu te mai recunoaște nici maică-ta, iar de a doua zi copilul tău va deveni unul în curs de perfectă fericizare. Iei din ce spune americanul ce ți se potrivește. Îți confirmi ce ai de confirmat, și dacă nu ai pipota suficient de mărită cît să îți reciți mereu în cap: DOAR EU ȘTIU CE E MAI BINE PENTRU COPILUL MEU, s-ar putea să afli lucruri care să te ajute. Lucruri care să te convingă să-ți schimbi comportamentul cu 2%, iar această schimbare să aducă beneficii de 50% copilului tău. Poți afla informații care să te contrarieze. Care la prima lectură sau audiție să-ți sune a tîmpenii. Cuuuum? Să nu-mi laud copilul? Păi cum, are nevoie de laude pentru încrederea de sine. De-aia vine copilul să-mi arate tot ce-a făcut, ca să-l laud. Și eu am avut aceeași reacție la început. După care-am lăsat informația în pace să lucreze. Niște săptămîni mai tîrziu, mi-am dat seama că da, nu orice pas al copilului trebuie lăudat. Pentru că da, laudele creează dependență și erodează motivația intrinsecă a copilului de a face lucruri. printesaurbana.ro/2013/11/despre-lauda-copilului-si-autosuficienta-parintilor.html
Posted on: Mon, 18 Nov 2013 07:51:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015