Simbolica satului Lozova Actualizat cu aproximativ 2 luni în urmă · Făcute la Comisia Nationala de Heraldica STEMA ŞI DRAPELUL SATULUI LOZOVA, RAIONUL STRĂŞENI Explicaţie Câmpul verde al scutului heraldic se referă la faptul că satul Lozova este aşezat în zona Codrilor Moldovei, verdele fiind culoarea vegetaţiei, a primăverii şi tinereţii. În acelaşi timp, verdele heraldic mai simbolizează libertatea, frumuseţea, bucuria, sănătatea şi speranţa . Viţa-de-vie apare în stemă, în primul rând, în calitate de armă grăitoare. După cum arată toponimistul Ion Eremia, denumirea Lozova face parte din stratul toponimelor primare de origine slavă, având la bază numele comun slav „лоза” – „viţă-de-vie”, care a dat apelativul românesc lozie, cu două sensuri: 1) „mlădiţă de viţă-de-vie”; 2) „plantă acvatică, un fel de mlajă” (o specie de salcie). De regulă, sufixul formativ dat face trimitere la un loc (vale, râpă etc.) crescut cu planta respectivă . În acelaşi timp viţa-de-vie nu poate să nu facă referinţă şi la una dintre ocupaţiile tradiţionale ale lozovenilor – viticultura şi vinificaţia. Ca expresie artistică a fost aleasă o viţă-de-vie tânără, crescând dintr-un butuc bătrân din vârful scutului şi unduindu-se pe întreaga lui suprafaţă, pentru a sugera ideea de liană, mlădiţă, lozie, care poate fi utilizată la împletit, astfel împăcând şi cel de-al doilea sens al substantivului comun lozie. Totodată, lăstarul tânăr crescând dintr-un butuc bătrân poate fi tratat şi ca o idee a continuităţii şi tradiţiei în viaţa cotidiană şi cea spirituală. Argintul heraldic ales ca smalt al viţei-de-vie invocă curăţenia, inocenţa şi înţelepciunea . Locul cel mai onorabil al scutului stemei – „în inimă” – este ocupat de un scut mai mic, în poziţia heraldică „peste tot”. Acesta cuprinde armele heraldice ale primului proprietar cunoscut al satului Lozova, pan Oană de la Tulova. Întărirea către numitul proprietar s-a făcut printr-o carte de la domnul Ţării Moldovei Alexandru cel Bun, datată 25 aprilie 1420 (6928), în care marele boier este arătat ca vornic (de Suceava) – „Вана дворник”, iar satul este ortografiat în formula „Loznova” („Лознова”) . Prin acelaşi act domnesc lui pan Oană i se întăreşte şi satul Săcărenii, care pare a fi legat de actuala moşie a Lozovei. Documentele istorice atestă activitatea acestui mare boier moldovean în Sfatul Domnesc în pentru perioada 1397-1425, uneori ca vornic de Suceava în perioada 1411-1423. Supranumele „de la Tulova” vine de la satul (şi pârâul) Tulova, din zona Humorului, unde îşi avea curtea de reşedinţă. Dintre copii lui sunt menţionaţi în documente Stanciu postelnicul, Lazăr şi Costea . A fost primul ctitor al Mănăstirii Humor. Herbul lui Oană de la Tulova este cunoscut de pe sigiliul său, cea mai veche aplicare a căruia este pe un act din 1404 . Fig. 1. Sigiliul heraldic al panului Oană de la Tulova, vornic de Suceava, 1404. După Oleg Odnorojenko. Pecetea reprezintă un scut heraldic triunghiular de tip „antic”, încărcat cu marca de familie a boierului Oană, şi ţine de patrimoniul heraldic cel mai vechi al Ţării Moldovei, încă din primul secol de după descălecatul ei. Pan Oană a fost unul dintre purtătorii însemnelor heraldicii geometrice autohtone cunoscute în spaţiul lituanian-polonez-tătar-moldovenesc, iar mobila din stema sa poate fi descrisă heraldic ca „un brâu micşorat, scurt, ridicat şi ondulat nebulos adânc de trei bucle în sus”. Unii heraldişti sunt tentaţi să vadă în acest brâu ondulat un şarpe, dar nu avem nicio confirmare tehnică sigură în acest sens. Dat fiind faptul că aceste imagini sigilare foarte vechi nu conservă referinţe despre smalturile heraldice utilizate în secolul al XV-lea, printr-o convenţie heraldică simbolică acestea au fost stabilite astfel: culoarea roşie a câmpului s-a acceptat ca fiind una dintre cele mai frecvente culori ale heraldicii moldoveneşti din toate timpurile, iar mobila au fost colorate în aur pentru a simboliza vechimea ei, aurul fiind smaltul heraldic suprem. Armele lui pan Oană sunt timbrate de un uliu-porumbar (Accipiter gentilis L.). Acesta este reprezentat de aur, în profil, cu zborul desfăcut şi avântat, iar capul coborât şi privind în jos. Mobila are o justificare dublă. Prima ţine de descoperirile din cadrul săpăturilor arheologice efectuate în anii 2010-2011 de către cercetătorii Centrului de Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al AŞM în situl medieval Lozova–„La hotar cu Vornicenii”, probabil pe locul satului medieval dispărut Săcăreni. Aici, într-un mormânt din cimitirul ortodox datat cu sfârşitul secolului al XIV-lea – secolul al XV-lea, a fost descoperit un sigiliu-inel cu caracter heraldic, de argint, cu placa de montură circulară (ø 25 mm, 8,4 g) . Fig. 2. Sigiliu-inel descoperit în situl Lozova–La hotar cu Vornicenii, sfârşitul secolului al XIV-lea – secolul al XV-lea. Foto Ion Ursu. Imagine în oglindă de la stânga la dreapta. Amprenta sigiliului anepigraf are ca emblemă o pasăre cu aripile desfăcute stând în profil spre dextra, iar pe perimetru este decorată cu un cerc perlat. Astfel, uliul-porumbar face apel la o a doua moştenire heraldică medievală a satului Lozova. Cea de-a doua motivaţie a păsării ţine de faptul că Lozova face parte din Rezervaţia silvică „Codrii”. Uliul-porumbar – „un vânător desăvârşit” – este o specie de păsări răpitoare foarte reprezentativă şi chiar emblematică pentru această zonă naturală . Coroana sătească de aur care timbrează scutul mare se referă la faptul că satul are statutul de sat-reşedinţă de comună. Drapelul satului a fost elaborat în baza stemei şi păstrează semnificaţiile principale ale acesteia. Dr. Silviu TABAC 26 aprilie 2013, Chişinău Îmi place · Comentează 1 Îmi place · Comentează 1 1Nu-mi mai place · · Distribuie
Posted on: Thu, 08 Aug 2013 18:32:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015