Sunt liber! 31.08.2013 ·Scris de: ionescu miron in Proza,eseu „Nu ai voie să ….” Au fost primele cuvinte pe care le-am auzit şi înţeles. Mai târziu un cântec de sirenă mi-a şoptit în ureche „De ce nu” şi o să vezi apoi dacă a fost bine sau nu. Cântecul a fost irezistibil eu fiind slab şi nu eram legat de nimic şi nici urechile nu erau astupate cu ceară, aşa că m-am aruncat cu capul înainte să fac ceea ce îmi era interzis. Apoi a venit pedeapsa pentru că interdicţia trebuia să mă facă să aleg, iar eu am ales să nu o respect. Pedeapsa s-a dovedit a fi viaţa însăşi pe care să o petrec alături de sirena care m-a îmbiat să muşc din fructul oprit. Nici ea nu e de vină era doar o piesă pe tabla de joc a zeilor, care geloşi pe puterea noastră au distrus perfecţiunea sferelor din care ne trăgeam puterea şi ne-au împărţit în două jumătăţi imperfecte care se caută de atunci de-a lungul unei vieţi în care „nu ai voie să” sunt cuvintele care ne îngrădesc viaţa, singurele clipe de libertate fiind doar atunci când ne găsim jumătatea noastră de sferă sau credem că am găsit-o şi visăm la puterea pe care credem că am căpătat-o din nou, dar în scurt timp celelalte jumătăţi care ne înconjoară geloşi pe perfecţiunea noastră căpătată temporar şi prea dresaţi de gelozia zeilor ne întorc cu picioarele pe pământ în lumea în care suntem din nou doar două jumătăţi pedepsite într-un joc al zeilor geloşi pe propriile creaţii şi pe iubirea de care acestea pot fi capabile să şi-o împărtăşească,făcând totul pentru a le da şi lor o fărâmă din ceea ce noi deţinem, iar ei nu au. Pentru a ne distruge această putere zeii ne tot pun piedici şi ne fac să ne supărăm unul pe celălalt, dar ne recăpătăm forţa atunci când moneda de şantaj a zeilor sufletul nostru este armonios împletită cu puterea care ne-a dat-o fructul interzis, puterea gândului, care atunci când reuşim să trecem peste capcanele puse în faţa noastră o folosim împreună şi încet, încet descifrăm din tainele care ne aduc mai aproape de ceea ce zeii se tem că vom obţine şi descoperi ajungând asemenea celor care ne-au creat, dar cu o putere mai mare, cea a sufletului plin de iubire. Poate că nu vom cunoaşte unii dintre noi niciodată gustul libertăţii, dar unul dintre noi o să poată să spună până la urmă: „Sunt liber!”
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 02:37:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015