TOPONIME ROMANEŞTI IN MITOLOGIA ETRUSCĂ DARURILE CUVINTELOR ŞI ISTORIA Moto: Dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor. Biblia, Marcu, 4, 19. Autor: Petre Carstea Trăim vremea cuvântului neroditor. Ascultaţi-l cu atenţie, într-un exerciţiu de cunoaştere, şi o să vedeţi câte istorii o să vă spună cuvântul roditor! Toponimele – denumiri de locuri, hidronimele – numele apelor, sunt cuvinte vechi de milenii. Folosind metoda geografiei totemice şi a mitologiei comparate, iată la ce extraordinare corespondenţe între toponimele daco-române şi etrusco-romane am ajuns: Divinităţi Acalia – ostrov dunărean în zona localităţii Desa – într-o legendă romană este mama întemeietorilor Romei, Romulus şi Remus; Mars, Zeul Marte – îi corespunde Mureşul dar şi Mariţa din Bulgaria; la Calafat avem o statuie a Mariţei, statuie care are legătură cu războiul de independenţă, ori Marte era tocmai zeul războiului; animalul totem al zeului era lupul, statuia Mariţei este amplasată lângă Baba Lupa sau, altfel spus, Fântâna Lupoaicei; cercul se închide; Aita, zeul etrusc al infernului, avea capul acoperit cu o piele de lup – în România în jud. Covasna, avem localităţile Aita Mare, Aita Medie şi Aita Seacă; în jud Cluj, localitatea Aiton; Ilithia sau Leucotea, zeiţă etruscă – în jud. Caraş-Severin avem loc. Ilidia, în jud. Arad avem Ilteu; pentru Leucoteea avem insula Leuce (insula Şerpilor); Tina sau Tinia zeul suprem al etruscilor – în România îi corespund toponimele: Tina (jud. Vâlcea), Tinaud (jud. Bihor), Tinosu (jud. Prahova), Tinoasa (jud. Vrancea), onomasticul Tinu; Hercule, zeu etrusc – în Caraş-Severin avem loc. Herculane, şi vârful de munte Hurculovăţ; Tura, zeiţa frumuseţii – în jud. Covasna avem loc. Tura; Murtia, zeiţa frumuseţii – în jud. Dolj avem loc. Murta, localitate în care găsim onomasticul Truşcă, nume ce derivă de la etrusc; în zona Calafat avem o măgură numită Murta; Begoe, zeu etrusc – îi corespunde hidronimul Bega; Losna sau Lala, Zeiţa Lunii – în jud. Sălaj Lozna, în jud. Botoşani Lozna; pentru Lala avem onomasticul Lala, şi toponimele Lalosu în jud. Vâlcea şi Lalasint în jud. Arad; Silvanus, Zeul Pădurilor – îi corespunde Transilvania; Lupuce, formulă funerară etruscă tradusă prin „el a murit” – are corespondent în toponimele: Lupşa, jud Braşov, Lupşa, jud. Alba, Lupşa de Jos, jud Mehedinţi, Lupşanu, jud. Călăraşi, Lupşeni, jud. Alba, Lapoş în judeţele Bacău şi Prahova, Târgul Lăpuş; Ati, numele regelui legendar care i-a conduce pe etrusci în Italia, cam pe la anul 1000 înainte de Cristos – îi corespund toponimele Atia, jud. Harghita, Atea, jud. Satu-Mare, Ateas, jud. Bihor, Atid, jud. Harghita; Etruscii mai erau cunoscuţi şi sub numele de Tirseni sau Raseni – pentru Raseni avem toponimul Răşinari, jud. Sibiu; Râşnov, jud. Braşov; pentru Tirseni avem hidronimul Tiras, şi, poate, numele Agatârşi, care se traduce prin „purtător de tirs” (tirsul era o ramură, insemn al însoţitorilor lui Dionisos, târşul = matura) Localităţi etrusce Vulci – corespondent Vâlcea; Tarcna, Tarcuna, onomasticul Tarquini – în jud. Satu-Mare, Tarna Mare, munţii Tarcău, poate şi hidronimul Târnava; Ravena – în jud. Caraş-Severin loc. Ravna şi Ravensca; Clusium – îi corespunde Cluj; Herculenum – îi corespunde Herculane; Provincia Chiusi – îi corespunde toponimul doljean Măgura Chiesi (chiesa se traduce din italiană prin biserică); Roma - în Geografia lui Ptolomeu, pe teritoriul Daciei, este menţionată o localitate Roma, înainte de cucerirea Daciei de către Traian; Triburi Albii şi localitatea Alba-Longa (aşezată pe dealul vecin cu Roma – devenită mai târziu parte a Romei) – corespondent tribul dac Albocensis; dau numele loc. Alba-Iulia, jud. Alba; Apulii, Apulia – în Dacia avem tribul Apulilor, şi localitatea Apulum; numele derivă de la zeul trac Apollo; în zonă avem şi hidronimul Someş, care poartă numele zeului fenician Samus (Samson) – Soarele; probabil triburile din centrul Transilvaniei adorau Soarele; Salde, Sardinia – în Dacia avem tribul Saldenses; Triburile Daunilor şi Peuceţilor – corespund Dunării şi insulei Peuce (Insula Şerpilor); Tribul Sabelilor – în zona Calafat avem o baltă numită Sabalia, precum şi balta Lata care amintewşte de tribul latinilor şi de regiunea Latium (în zona Balta Lata, în locul numit Castraviţa - de la castru - a fost descoperită o fortificaţie romană); Tribul Sabinilor – în România avem Munţii Cibinului şi loc. Sibiu şi Sebeş-Alba; Care este misterul acestor corespondenţe? Adevărul poate se găseşte în teza profesorului Vasile Pârvan privind expansiunea getică. Misterios este faptul că aceste corespondenţe nu se explică prin ocupaţia romană. Etruscii (cu civilizaţia lor remarcabilă) au dispărut din istorie cu aproximativ 300 de ani înainte de cucerirea romană a Daciei. Virgilius, în lucrarea Eneida, ne spune că Eneas, strămoşul romanilor, a plecat din Troia. Troia era o cetate a tracilor unde se vorbea limba tracă, limbă comună cu aceea a geto-dacilor, deci se poate face o apropiere lingvistică între limba traco-daco-getică a lui Eneas şi limba latină pe care a vorbit-o ulterior poporul roman, în consecinţa şi toponimele aparţin fondului comun traco-daco-getico-latin. Numele Eneas se poate explica prin sumerianul ensi care înseamnă rege. Pentru identificarea toponimelor am folosit lucrarea Cartografierea faunei şi florei României, autori Andy şi Maria Lehrer, Bucureşti , 1990, ed. Ceres. Nu pot să închei decât cu cuvintele Eclesiastului, 1, 10: Dacă este vreun lucru despre care putem spune: „Iată ceva nou! De mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.” Istoria se repetă; dacă nu învăţăm nimic din lecţiile ei, vom tot rămâne repetenţii istoriei.
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 23:13:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015