UE şi Rusia bat palma pentru guvernul mondial: Organizații oculte ca Bilderberg și Consiliul pentru Relații Externe au planuri mari pentru Europa. G20, instrumentul perfect pentru punerea în practică a planurilor privind Noua Ordine Mondial. Bilderbergul Herman Van Rompuy cheamă în ajutor marea putere de la Răsărit. Cu pași înceți, dar siguri, birocrații de la Bruxelles, mânați de Grupul Bilderberg, pregătesc ceea ce unii au considerat a fi doar o teorie complotistă – o guvernare mondială. La finele lui 2012, când lumea creștină se pregătea de Sărbătoarea Nașterii Domnului, la Bruxelles, liderii europeni făceau declarații care au trecut neobservate. În timpul Summit-ului UE-Rusia, desfășurat între 20 și 21 decembrie, la care a fost prezentă „crema” Uniunii Europene și reprezentanți ai Rusiei, a fost repusă pe tapet chestiunea „continuării procesului convergenței și interdependenței, care să conducă la o fuziune politică, economică și socială între statele comunitare și Rusia”. Mesajul a fost transmis chiar de președintele Consiliului European, belgianul Herman Van Rompuy, una dintre figurile marcante ale Grupului Bilderberg, care, în repetate rânduri, a invocat necesitatea unei „guvernări globale”. ZIUAnews a prezentat anul trecut planurile Bruxelles-ului privind conturarea refacerii Sfântului Imperiu Roman, în jurul Germaniei, care ar urma să își împartă sfera de influență alături de Rusia. „Lucrând împreună, Uniunea Europeană și Rusia vor aduce o contribuție decisivă la guvernanța mondială și la rezolvarea conflictelor regionale, la guvernanța economică globală în cadrul G8 și G20, și în soluționarea unui întreg spectru de probleme ivite la nivel regional și internațional. Aș dori să îl felicit pe președintele Vladimir Putin, care va prelua președinția G20!”, a spus Van Rompuy în timpul Summit-ului UE-Rusia, ținut la Bruxelles. Termenul de „guvernanță globală” este folosit în mod intenționat în acest fel de elitele politice aflate la putere, care vor să controleze lumea, fiind mult mai vag și mai puțin amenințător decât cel de „guvern global”. Unul dintre cei mai înverșunați adepți ai „guvernanței mondiale”, Jacques Attali, fost consilier al președintelui francez Nicolas Sarkozy, recunoștea, de altfel, că acest termen este doar un eufemism pentru „guvernul mondial” și că, potrivit strategiilor de moment, Van Rompuy i-a dat lui Putin „ce e al Cezarului”. Misiunea lui Van Rompuy Ideea unei guvernări mondiale îi este foarte dragă președintelui Consiliului European, care a folosit acest termen încă din 2009, de la preluarea șefiei CE în cadrul UE, la propunerea Grupului Bilderberg și a Comisiei Trilaterale. „2009 este primul an al guvernării mondiale, cu instaurarea G20 în plină criză financiară”, spunea, în urmă cu patru ani, Rompuy, confirmând astfel faptul că G20 a fost creat cu scopul stabilirii unei Noi Ordini Mondiale. Discursurile liderului european nu mai surprind pe nimeni, având în vedere reputația de tehnocrat inflexibil pe care și-a câștigat-o fostul premier belgian, care ocupă în prezent o funcție creată special în contestatul Tratat de la Lisabona, document gândit în laboratoarele mondialiste. După ratificarea Tratatului de la Lisabona, s-a spus că scopul clar al lui Van Rompuy este acela de a accelera proiectul guvernării mondiale, prin crearea unui superstat federal dictatorial, ce urmărește distrugerea suveranității naționale a statelor membre. Visul măreț al trioului Barroso-Merkel-Rompuy Într-unul din numerele anterioare ale ziarului ZIUAnews a fost publicată o analiză mai amplă referitoare la pericolul înființării Statelor Unite ale Europei, proiect promovat de președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, și de cancelarul Angela Merkel, o formă mascată de regionalizare a statelor UE, o construcție extremistă care anihilează suveranitatea. Conceptul de Superstat european a fost lansat încă din 1943 de miniștrii naziști Joachim von Ribbentrop și Cecil von Renthe-Fink, care au propus crearea unei confederații europene care ar fi trebuit să aibă o singură monedă și să se bazeze pe principiul regional. Invocând o Europă progresistă și „o Uniune mai puternică”, Merkel, Barroso, Rompuy – iar pe listă poate fi inclus și președintele Traian Băsescu – au făcut lobby masiv pentru transformarea blocului comunitar într-un Superstat UE, în care primează criteriul etnic și unde ideea de națiune este anihilată, prin conceptul de federalizare și regionalizare. G20, Titanicul guvernării mondiale Pentru a domina mai eficient planeta, statele cele mai bogate s-au gândit că mai au nevoie de un instrument. Așa a luat naștere, în 1999, G20 (organism ce reunește economiile dezvoltate și marile economii emergente, adică 19 state, inclusiv Rusia, plus UE), în urma crizei financiare care a lovit economiile din Asia și Rusia, începând cu 1997. În 2008, G20 s-a transformat dintr-o reuniune a minștrilor de Finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale, într-una a șefilor de stat sau de guverne, la care se adaugă președinții Consiliului European (Van Rompuy) și Băncii Centrale Europene. Lor li se alătură directorii unor organizații internaționale la fel de controversate, precum Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Planul CFR pentru 2013 În paralel, o altă organizație ocultă, Consiliul pentru Relații Externe (The Council on Foreign Relations, CFR), asociată la Bilderberg, a organizat, la finele anului, o masă rotundă, în cadrul așa-numitului Consiliu al Consiliilor, în care tema dezbaterilor a fost „Provocări pentru un guvern global în 2013″. Inițiativa Consiliului Consiliilor a fost anunțată încă din martie 2012 și și-a propus să găsească o strategie pentru formarea unor alianțe în cazul soluționării unor probleme comune stabilite de Consiliul pentru Relații Externe, think tank care s-a autodefinit drept „independent”. Cea mai recentă conferință a Consiliului Consiliilor s-a desfășurat la Moscova, între 12 și 13 decembrie, unde s-a discutat despre „Rusia, Europa și viitorul Guvernării Globale”. Cele patru mari teme principale, așa cum reiese chiar de pe site-ul CFR, au fost „Preluarea de către Rusia a președinției G20″, „Criza din zona Euro și economia mondială”, „Siria și funcționarea Consiliului de Securitate al ONU”, „Cybersecuritatea și reformele instituționale”. Toate conferințele și mesele rotunde ținute de CFR în anul care a trecut arată clar că agenda unei guvernanțe globale există. Iar cei care visează de ani de zile la ea vor să apese mai tare pe pedala de accelerație, pentru a pune bazele unui guvern mondial. Soluțiile enunțate la conferințele acestui think tank acoperă toate domeniile – geopolitică, știință, sănătate, economie sau comunicații – și toate reprezintă premisele unei fuziuni în cadrul unei agende globale a controlului centralizat. Oculții care conduc lumea CFR, considerată una dintre cele mai importante și complicate organizații din America, militează, încă de la înființarea sa, în 1929, pentru o Nouă Ordine Mondială. Consiliul numără peste 4.000 de membri – foști președinți americani, ex-secretari ai Departamentului de Stat, senatori, strategi militari sau oameni de afaceri. Din board-ul de conducere fac parte fostul șef al Trezoreriei americane și, totodată, fost președinte al Goldman Sachs, Robert Rubin, foștii secretari de stat Madeleine Albright și Colin Powell, precum și ziariștii Tom Brokaw și Fareed Zakaria. Foștii secretari de stat Henry Kissinger, George Shultz și James Baker sunt membri pe viață, la fel ca Hillary Clinton și soțul acesteia, Bill Clinton, primarul New York-ului, Michael Bloomberg, șeful televiziunii Fox News, Roger Ailes, magnatul media Rupert Murdoch, vicepreședintele Joe Biden și foștii președinți George H.W. Bush și Jimmy Carter. Deși mulți susțin că este doar un mit, se spune că niciun membru al administrațiilor de la Washington nu este numit în funcția respectivă dacă nu are OK-ul Consiliului. Fie că la putere s-au aflat democrații, fie republicanii, toate posturile-cheie (consilierul Securităţii Naţionale, secretarul de Stat, secretarul Apărării şi secretarul Trezoreriei) au fost și sunt în continuare încredințate celor cu apartenență la CFR. de Luciana Pop | ZiuaNews . Cele mai mari puteri ale lumii au încercat, după Al Doilea Război Mondial, să conducă celelalte state, supunându-le economic, prin oameni de afaceri cărora nu le-au fost îngrădite sferele de influență și care au fost puternic susținuți de organizații de lobby. Liderii globali au cumpărat cele mai importante industrii ale diverselor state și au impus pe piețe alimente și alte produse internaționale în detrimentul celor autohtone, au creat legi și directive mondiale, ceea ce a condus la o puternică influență politică a conducătorilor lumii; prin companiile de lobby au influențat sau chiar dictat politicile naționale ale țărilor, iar cu ajutorul ONG-urilor au creat un anumit tip de „om nou”. Guvernul Mondial funcționează ca un organism bazat pe o legătură ombilicală între statele membre ale Grupului celor Opt (Rusia, Germania, Franța, SUA, Italia, Marea Britanie, Canada și Japonia), instituții bancare ale acestora, organisme internaționale, organizații de lobby, politicieni, mass-media, afaceriști, servicii secrete, grupări de crimă organizată, instituții de învățământ, ONG-uri, fundații, cluburi și reprezentanți ai principalelor industrii în dezvoltarea unui stat. ZIUAnews vă prezintă harta Guvernului Mondial, constând în țările membre ale Grupului celor Opt și relațiile dintre acestea, personalități politice reprezentative ale lor și altor state, pentru a se înțelege concret modul în care se produc dezvoltarea economică, implementarea politicilor fiscale, importanța rețelelor mafiote în creșterea bugetară a unui stat și parteneriatele dintre țări, dar și puterea de decizie pe care anumiți lideri din statele membre G8 o au dincolo de granițele țărilor, prin implicarea acestora în diverse afaceri. „Terapia de șoc”, susținută de Soros Unul dintre cei utilizați este omul de afaceri George Soros care a fost un partizan înfocat al așa-numitei „terapie de șoc” susținută de fostul premier Margaret Tatcher și ex-președintele George Bush Senior, după căderea Zidului Berlinului. Fundațiile conduse oficial de George Soros au avut un rol marcant în a influența statele est-europene - precum Polonia și Rusia - să adopte politici și economii neoliberale. Bucurându-se de sprijinul fostului președinte sovietic Mikhail Gorbachov și ex-premierului Margaret Teatcher, Soros a atins apogeul influenței sale în Uniunea Sovietică, în momentul în care i s-a cerut să înființeze o echipă - din care să facă parte șeful Institutului Pământului din America, Jeffrey Sachs, și fostul președinte al Comisiei Europene, Romano Prodi - care să critice planul Shatalin, bazat pe stilul FMI de introducere a „terapiei de șoc”. Prețul aurului, fixat în banca familiei Rotschild George Soros a cooperat de-a lungul timpului cu familia Rotschild, în sediul unei bănci a acesteia fixeându-se zilnic prețul aurului. Mai exact, compania NM Rotschild găzduiește întâlnirile dintre reprezentanții sistemului bancar de investiții la nivel mondial: Deutsche Bank, HSBC, Scotia Mocatta și Société Générale. Președintele acestei comisii care stabilește zilnic prețul metalului prețios este desemnat prin tradiție de banca Rotschild, cu toate că instituția este, în cea mai mare parte a ei, retrasă din sistemul de tranzacționare. Originară din Germania, familia Rotschild a instituit o dinastie bancară europeană începând din secolul al XVIII-lea, ce a depășit unele dintre cele mai puternice familii bancare ale timpului, precum Baring și Berenberg. În anii 1800 afacerile familiei Rotschild au cunoscut cea mai mare dezvoltare, averea lor fiind considerată a fi una de neîntrecut în istoria lumii moderne. James Wolfersohn este cel care face legătura dintre familia Rotschild, Banca Mondială și think tank-ul acesteia din urmă - Institutul Băncii Mondiale. Banca Mondială derulează diverse tranzacții cu Banca Asiatică de Dezvoltare, Banca Africană de Dezvoltare și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. George Bush Sr., implicat în dispariția firmei Yukos Un alt exemplu al legăturilor puternice între conducători politici ai marilor puteri mondiale, organizații și oameni de afaceri îl reprezintă fărâmițarea celei care a fost cea mai mare companie de petrol din Rusia. George Bush Senior face parte din grupul Carlyle - una dintre principalele firme globale cu capital privat. În 2003, gruparea a organizat un dineu la care au fost invitați și doi membri ai Consiliului Director al Fundației „Deschide Rusia” - fostul secretar de stat Henry Kissinger și Mikhail Hodorkovsky (președintele firmei petroliere rusești „Yukos”). Evenimentul a reprezentat un prilej pentru Bush de a propune cumpărarea grupului Alfa (Alfa Bank - cea mai importantă bancă privată din Rusia), contra sumei de 500 de milioane de dolari. În același weekend, fostul președinte american s-a întâlnit cu Vladimir Putin, încercând să-l convingă pe acesta din urmă să vândă cel mai important producător de petrol rusesc - Yukos. Ajutorul pe care Putin i l-a acordat lui Bush a constat în încarcerarea lui Hodorkovsky, ceea ce a condus la împărțirea acțiunilor pe care acesta le deținea în Yukos între lordul Jacob Rotschild - membru al fundației „Deschide Rusia” și care face parte din familia Rotschild, prezentată anterior - și americanii din grupul Carlyle. Banca Germană, active la JP Morgan Forumul Economic Davos - de sprijinul căruia se bucură și regina Rania a Iordanului și lordul Carey of Clifton - este organizația de lobby de care este legată Banca Germană, prin președintele Comitetului Executiv Josef Ackemann. Instituția bancară deține active la compania J.P. Morgan, cea despre care ZIUAnews a dezvăluit că a încercat să medieze datoria istorică pe care Irakul o are pentru România. Printr-o legătură ombilicală formată între instituții și reprezentanți ai acestora, numele companiei J.P. Morgan este asociat cu cel al producătorului farmaceutic GlaxoSmith Klein, cel al băncii centrale newyorkeze Federal Reserve, think tank-ului Nixon, precum și alte instituții bancare - Citigroup Inc, State Street Coorporation, Fidelity. Liderii lumii au învățat după două războaie mondiale că cel mai ușor poți să pui în genunchi un stat nu cu AKM-ul, cu tunurile sau cu bombele nucleare, ci luându-i tot ce are, cu permisiunea doar de a supraviețui. ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/guvernul-mondial-90824 "Fed" nu este o banca centrala, ci un cartel “Au început să caute căi de a-şi elimina competitorii; desigur, dacă nu puteau să-i înfrângă pe piaţa liberă în mod tradiţional, au căutat metode noi: să formeze monopoluri şi carteluri – să constituie acţionariate cu firmele competitoare, astfel încât să nu mai aibă concurenţă la preţuri sau pieţe, patente sau proceduri. Se vor uni formând un cartel, nu vor mai trebui să concureze şi-şi vor împărţi piaţa. Asta se întâmpla la trecerea dintre secole; când îi privim pe aceşti oameni aşezaţi în jurul unei mese dintr-un club pe insula Jekyll, dintr-o dată realizăm realitatea: „Dumnezeule, Rezervele Federale sunt un cartel. Şi chiar asta sunt. Nu o agenţie guvernamentală. Sunt un cartel, care nu se deosebeşte cu nimic de cartelul bananelor, al petrolului sau de oricare altul. Doar că sunt un cartel bancar. Este cea de-a doua concluzie ce se desprinde din studierea celor întâmplate pe insula Jekyll. Să ne amintim că Rezervele Federale aveau ca model Banca Angliei. Erau ceea ce cărţile denumeau „o bancă centrală“; este doar un nume de cod. De fapt, nu înseamnă nimic. Nu este deloc o bancă, dar dacă o căutăm într-un dicţionar sau o enciclopedie, o vom găsi la capitolul „bancă centrală“. De fapt, este un cartel – un parteneriat între guvern şi băncile private. Aş mai adăuga că, în cazul Rezervelor Federale, cartelul a format un parteneriat cu guvernul federal – iar cartelurile aleg să facă acest lucru pentru că numai guvernele le pot consolida agreementurile. Vedeţi, fără implicarea guvernamentală într-un cartel, nu există alt mod ca unii membri să fie siguri că ceilalţi respectă înţelegerea. Cum ar reacţiona aceştia, dacă una din ţările producătoare de petrol ar decide să scadă preţul pentru a cuceri o piaţă mai mare? Celelalte ţări nu pot face nimic pentru a o obliga să intre în rând, decât dacă elaborează o lege internaţională pe care o botează lege comercială, prin care obţin implicarea Naţiunilor Unite şi întăresc astfel înţelegerile cartelului (petrolului sau oricărui alt produs). În cazul nostru, cartelul bancar a fost foarte dornic să implice guvernul Statelor Unite în contract, astfel încât toate băncile – o dată intrate în cartel – să respecte înţelegerea, căci în caz contrar ar fi însemnat că încălcă legea şi ar fi fost urmărite de poliţie. Era un mod de a întări înţelegerile cartelurilor. Pun accent pe acest lucru pentru că majoritatea oamenilor nu înţeleg; cartelurile manifestă întotdeauna o afinitate pentru guvern pentru că le consolidează înţelegerile.” FedNici o schimbare fata de 1913 “(…) Cred că situaţia de acum ar fi cam aceeaşi, cu o singură schimbare. În 1913, Morgan deţinea influenţa dominantă pe piaţa bancară americană. Înainte de a trece mai departe, ar trebui să ştiţi că, potrivit majorităţii biografilor, J.P. Morgan era de fapt un agent al lui Rothschild. Rothschild aveau o tactică foarte puternică şi eficientă de a face afaceri prin intermediul altor organizaţii care treceau drept independente. Îşi desăvârşiseră această tactică de-a lungul deceniilor petrecute într-o Europă dominată de antisemitism; astfel, familia Rothschild, o familie de evrei, a descoperit că, dacă dorea să ajungă să domine o piaţă antisemită, cu siguranţă nu o puteau face ei înşişi în mod direct. Aşa că au lucrat prin intermediul unor agenţi despre care se credea că sunt independenţi, iar, în unele cazuri, care treceau drept antisemiţi – lucru de altfel foarte inteligent. Chiar şi despre J.P. Morgan s-a crezut că este antisemit, dar acum se ştie că era un agent al familiei Rothschild. Deci – pentru orice eventualitate – în 1913, era clar că J.P. Morgan (Casa Morgan) exercita influenţa bancară majoră. Dar astăzi, se pare că rolul acesta îl joacă Rockefeller. Nu am nici un dubiu că astăzi familia Rockefeller reprezintă forţa bancară dominantă în Statele Unite. Cred că Rothschild continuă să fie o forţă reală – deşi acţionează în continuare din umbră, astfel încât să nu atragă atenţia nimănui. Vor ca lumea să creadă că nu sunt decât nişte băieţi de bani gata care se ocupă printre altele şi de piaţa financiară. În realitate, din ceea ce am văzut, cred că ei sunt încă foarte puternici în această privinţă. (…)Aşadar, cred că Rezervele Federale manipulează piaţa. Sunt convins că folosesc anumite mecanisme: maschează inflaţia şi fac bani din nimic, pentru a susţine bursa să creeze iluzia unei prosperităţi continue. Este înfiorător faptul că se poate interveni în acest fel pe piaţa liberă şi că aceasta poate fi literalmente paralizată”. De remarcat ca expunerea lui G. Edward Griffin nu dateaza de ieri, de azi, ci din 2004, cu ani de zile inainte de declansarea uriasei crizei economice in care inca ne mai aflam. ziuanews.ro/stiri/federal-reserve-a-iesit-din-joc-2255 Anul 2011 a început cu un val de revolte populare ce a trecut prin mai multe ţări arabe din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu, evenimente similare cu cele din 1989 din Europa de est şi cu revolutiile portocalii din spaţiul ex-sovietic. Aparent desfăşurarea evenimentelor a fost spontană, însă nu a durat mult până când implicarea externă a ieşit la iveală. Adevăraţii autori şi regizorii acestui spectacol au fost revelaţi atunci când "valul revoluţionar" a ajuns în Libia unde "rebeliunea" a trebuit să fie susţinută armat de către mai multe tări ale NATO. Timp de câteva săptămâni întreaga comunitate internaţională a asistat cu respiraţia tăiată la evoluţiile violente din această ţară timp în care mass media internaţională încerca să ne convingă că Ghaddafi este un tiran nemilos şi însetat de sânge. Să vedem însă cum arată dictatura libiană. Fostul ambasadorul rus în Libia, Vladimir Chamov, întrebat într-un interviu dacă Ghaddafi şi-a asuprit cetăţenii, a spus: "Despre ce opresiune vorbesti? Libienilor li se acordă credite fără dobândă pe o periodă de douăzeci de ani pentru construcţia casele lor, un litru de benzina costă aproximativ 10 centi, produsele alimentare costă mai nimic, iar un Jeep sud-coreean Kia putea fi cumpărat pentru doar 7500 de dolari.... Această ţară nu mai există acum." Ce alte date şi cifre ştim despre Libia şi liderul ei? - PIB-ul pe cap de locuitor al Libiei este de 14.192 dolari. - Fiecare membru al unei familii care este subvenţionat de către stat primeşte 1.000 de dolari pe an. - Şomerii primesc 730 de dolari lunar. - Salariul unei asistente de spital este de 1.000 dolari. - Ajutorul de naştere este de 7.000 de dolari. - Cuplurile proaspăt căsătorite primesc un ajutor de 64.000 de dolari pentru a cumpăra un apartament. - Pentru a deschide o afacere un libian primeşte un ajutor financiar de 20.000 de dolari. - Impozitele şi taxele majore sunt interzise. - Educaţia şi asistenţa medicală sunt gratuite. - Educaţia şi specializările în străinătate se fac pe cheltuiala guvernului. - Există lanţuri de magazine pentru familii mari, ce au preţuri simbolice pentru produsele alimentare de bază. - Vânzarea de produse expirate este pedepsită prin amenzi mari, iar în unele cazuri se pedepseşte cu detenţia. - Un număr de farmacii distribuie medicamente gratuit. - Contrafacerea medicamentelor este considerată o infracţiune gravă. - Nu există plăţi pentru chirie, iar populaţia nu plăteşte pentru energia electrică. - Vânzarea şi consumul de alcool sunt interzise prin lege. - Împrumuturile pentru cumpărarea unei maşini sau a unui apartament sunt acordate fără dobândă. - Sunt interzise speculaţiile imobiliare. - În cazul în care o persoană decide să cumpere o maşină, statul libian achită 50% din preţul ei, iar în cazul poliţiştilor 65% din preţ. - Benzina este mai ieftină decât apa. Un litru de benzină costă 0,14 dolari. Să presupunem totuşi că intervenţia militară ar fi fost justificată... Atunci de ce s-a intervenit militar doar în Libia? Conform mass media în aceeasi regiune exista o multime de alte ţări în care "dictatori sângeroşi" omoară "populaţia paşnica şi neînarmată". Şi totuşi NATO, SUA, Franta sau Marea Britanie nu se duc acolo pentru "a face dreptate" şi a "restaura democraţia". De ce a fost aleasă această ţară în mod special? De ce este "democraţia occidentală" atât de obsedată de ideea eliminarii lui Ghaddafi şi de distrugere a Libiei, ţara cu cel mai ridicat nivel de trai din Africa, printr-un scenariu similar cu cel din Irak? Şi cum se explică faptul că "rebelii" susţinuţi de SUA, Franţa, Marea Britanie şi de către alte ţări NATO colaborează cu luptători Al Qaeda, după cum a relatat mass media internaţionala? Această ciudăţenie a susţinerii unor terorişti de către americani a trecut rapid în uitare, fiind acoperită mediatic de asasinarea lui Osama bin Laden, presupusul lider al fantomaticei grupări teroriste mondiale, o altă poveste de adormit copii menită să refacă imaginea şifonata a SUA. La ora actuală exista două versiuni de a ascunde adevăratul motiv pentru intervenţia în Libia: una oficială - protejarea drepturilor omului şi cea neoficială - furtul petrolului libian. Ambele sunt piste false. În realitate scopul actiunilor militare din Libia nu este protejarea civililor de Ghaddafi, ci protejarea intereselor sistemului bancar internaţional, obţinerea controlului asupra puţurilor de petrol libiene fiind doar un mijloc de anihilare a puterii liderului libian. Aceasta este parerea lui German Sterligov un antreprenor şi activist social rus, al doilea milionar oficial al Rusiei de după caderea URSS, care din 2005 a renunţat la "binefacerile civilizaţiei" şi s-a mutat cu familia într-o pădure din Siberia. Criza financiară mondială, care încă influenţează economia planetei, a făcut mai multe ţări să propună schimbarea monedei folosite în tranzacţiile internaţionale, mai exact să refuze dolarul american şi să opteze pentru înlocuirea acestuia cu aurul. Muammar Ghaddafi a încercat să refacă planurile generalului De Gaulle - de a refuza bancnotele de hartie şi de a începe să utilizeze din nou monede de aur ca pe vremuri. Acest lucru ar duce la distrugerea coruptului sistem bancar actual. Desigur, mafia bancară sionistă nu l-a putut ierta pentru asta ... (În 1965 Charles de Gaulle a tinut un discurs în care cerea, printre altele, întoarcerea la aur ca etalon monetar, adică folosirea acestuia ca referinţă în schimburile comerciale internaţionale în locul dolarului; În acelasi an (dolarul şi alte monede naţionale încă aveau acoperire în aur) Franta a reuşit să convertească în aur 150 de milioane de dolari şi ceruse Rezervei Federale Americane convertirea a încă 150 de milioane. Exemplul francez a fost urmat de Spania lui Franco. Ambele personaje politice au părăsit la scurt timp după aceea prim planul scenei politice, unii istorici considerând că aceste evenimente ar avea legatură cu "atacul" lor asupra dolarului. În 1971 la ordinul mafiei bancare a Rezervei Federale aflate sub controlul clanului Rothschild, Nixon a decretat că SUA încetează unilateral convertirea dolarilor în aur.) O serie de ţări au început discuţii despre realizarea tranzacţiilor comerciale interstatale în aur. China a anunţat emiterea unor yuani de aur şi mai multe ţări asiatice şi africane au discutat, de asemenea, posibilitatea revenirii la standardul de aur. Muammar Ghaddafi a devenit principalul iniţiator al ideii de a renunţa la dolari şi euro. El a cerut lumii arabe şi africane să înceapă utilizarea unei monede noi - dinarul de aur. El a sugerat şi realizarea unui stat african unit, având o populaţie de 200 de milioane de oameni ce vor folosi această monedă. Ideea unei monede unice din aur şi a unirii ţărilor africane într-un singur stat federativ puternic a fost foarte bine primită de către mai multe ţări arabe şi de către aproape toate ţările africane. Singurii oponenţi au fost Republica Africa de Sud şi şeful Ligii Statelor Arabe. Dacă realizarea Uniunii Africane şi adoptarea unei monezi unice au fost pe placul francmasoneriei mondiale nu acelaşi lucru se poate spune şi despre renunţarea la dolar şi euro în favoarea dinarului de aur. Această iniţiativă a Libiei a fost foarte criticată de către Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană. Potrivit unui discurs al preşedintelui francez Nicolas Sarkozi: "libienii ameninţa securitatea financiară a omenirii". Numeroasele critici la adresa liderului libian nu au dat nici un rezultat: Ghaddafi a făcut în continuare paşii care au dus la crearea Africii Unite şi a continuat demersurile în direcţia trecerii la standardul monetar din aur. În cele ce urmează redăm un fragment dintr-un interviu cu German Sterligov, creatorul "Bursei aurului" din Moscova, în cadrul unei emisiuni a postului rusesc "Dojd": Olga Pispanen: Şi apoi a venit condamnarea Libiei... GS: O să-ţi spun ce evenimente au dus la acest lucru. În 2002 prim-ministrul malaezian Muhammad împreună cu Muammar Ghaddafi au propus lansarea unui dinar de aur. La început această idee a fost aprobată de către Iran, Sudan, Bahrein şi Indonezia, iar în anul următor Emiratele Arabe Unite şi alte ţări au aderat la aceasta iniţiativă. Ei au inceput sa lucreze la această idee, au existat şedinţe ale miniştrilor de finanţe din aceste ţări, la care a început să prindă viaţă proiectul de a refuza tranzacţiile comerciale în dolari şi euro în favoarea folosirii dinarului de aur. A existat un proiect pilot în care monede de aur au fost bătute şi au început să fie folosit în Malaezia, Indonezia şi Iran. Ele au fost folosite în magazine obişnuite şi chiar şi acum pot fi folosite acolo, la fel ca orice altă monedă. OP: Ai cumva un dinar de aur la tine? GS: Nu am dinari, dar am "goldeni", pentru că fiecare ţară îşi adoptă propriul tip de monede de aur, iar noi le-am numit "goldeni". OP: De ce se numeşte aşa? Nu suna prea ruseşte. GS: "Golden" înseamnă "făcut din aur" în limba engleză. Înainte de aceasta, în Rusia, am avut "guldeni" şi "zloti". Le-am făcut la monetaria rusă "Gosznak". Am sugerat Libiei să folosească moneda noastră, dar au considerat că e prea mare, cântăreşte 1 uncie. Dmitri Kaznin: Cum i-aţi sugerat să folosescă această monedă? GS: Au existat negocieri pentru o lungă perioadă de timp între oamenii de afaceri ruşi şi arabi, care au fost găzduite de către Nadejda Azarenkova şi de firma de avocatura a lui Artur Airapetov, la care sunt şi eu co-proprietar. S-a ajuns la o situaţie similară cu cea dintre Stalin şi Hitler: Stalin era deja pregătit pentru agresiunea lui Hitler şi a plasat trupele sale la frontieră, dar Hitler dintr-un singur atac a distrus totul. Acelaşi lucru a făcut şi societatea occidentală. Asta este opinia mea: Muammar Ghaddafi era gata să declare respingerea folosirii dolarului şi a monedei euro în tranzacţii, însă a fost oprit de către sistemul bancar internaţional. Conturile sale internaţionale au fost blocate sub falsul motiv al "încălcării drepturilor omului". OP: Conturile au fost blocate după anunţul că el a început să tragă în civili. GS: Dar asta se întâmplă în toate ţările. Uitaţi-vă în jur - o mulţime de civili sunt ucişi în ţări precum Yemen şi nimeni nu le blochează conturile bancare. Intotdeauna se pot găsi justificări unor acţiuni, în acest caz uciderea de oameni a servit doar ca un pretext. Însă motivul real al actiunii este efectul psihologic al ideii lui Ghaddafi (unul dintre principalii lideri musulmani), de a începe utilizarea dinarilor de aur, care a fost efectiv uimitor, a fost chiar mai periculos decât ideea în sine. De exemplu, există un stat malayezian numit Kelantana, care utilizează numai monede de aur, dar nu prea dă bătăi de cap liderilor globalisti. Şi iată ca apare Ghaddafi, care sugerează ca toată lumea să respingă sistemul bancar internaţional şi să se elibereze de sclavia sistemului american al Federal Reserve Bank. Un număr mare de ţări l-ar urma în această acţiune. Acest proiect a fost pregătit intens timp de mai mulţi ani, Ghaddafi a militat pentru ca ţările africane să se unească toate într-un stat puternic şi să înceapă utilizarea monedelor de aur. Egiptul era pregătit să ia parte la el, de aceea revoluţiile au început acolo şi CIA a intervenit pentru a distruge planurile cu privire la ieşirea din sistemul bancar internaţional. Apropo, acest sistem mafiot international afectează de asemenea într-o mare măsură economia Rusiei. Trecerea de la utilizarea baniilor de hârtie la monede de aur - aceasta este ieşirea din criză şi din sclavia financiară. OP : German, explica te rog... Cred că astăzi avem foarte multe bancnote de hârtie pentru care nu există acoperire în aur. GS: Desigur. Nu au acoperire deloc, sunt doar hârtii fără valoare... OP: ... Aceasta înseamnă că dacă Muammar Ghaddafi va renunţa la sistemul bancar actual şi va începe să facă comerţ doar în aur, el va putea face schimburi comerciale doar cu ţările care au aur. GS: Ţi-am spus despre începutul acestui proiect în anul 2002 pentru a explica faptul că un mare număr mare de ţări de la Indonezia la Iran s-au pregătit timp de 8 ani pentru asta. OP: Dar nu au participat şi America, Franţa, Germania sau chiar Rusia... GS: Desigur. Acestea sunt ţări mari, foarte populate, care produc multe bunuri. Nu mă refer la computere sau alte gadget-uri, ci la lucruri de care avem nevoie pentru viata de zi cu zi: produse alimentare, petrol şi aşa mai departe. Apropo de Rusia, vă rog să reţineţi la cine a apelat Ghaddafi înainte să îi fie aruncate bombe în cap. El a apelat la China, India şi Rusia - aceste ţări care ar putea fi gata oricând pentru a începe utilizarea monedelor de aur. În special China, care a anunţat că va emite yuani de aur în curând. Şi notaţi care este primul lucru pe care l-au facut atât de lăudaţii "rebeli" din Libia . Ei nu au creat un nou guvern - nimeni nu a auzit despre ideile lor politice. În schimb au deschis o Banca Centrală în Bengazi, care ar fi trebui să înlocuiască banca lui Ghaddafi. Acest lucru înseamnă că ei nu sunt împotriva politicii lui Muammar Ghaddafi sau a guvernării sale. Ci că ei vor să schimbe sistemul său financiar. OP: Oricum, după cum am înţeles, doar ţările pe care le-ai numit sunt capabile de schimburi comerciale cu monede de aur. Numai 12 ţări. Doar ele vor fi capabile să facă comerţ unele cu altele... GS: Crede-mă, nu este un număr mic. O să existe o reacţie în lanţ, pentru că toată lumea s-a săturat să fie sclavul Rezervei Federale americane şi a şefului ei Bernanke. Chiar şi americanii sunt sclavii lui Bernanke pentru că el tipăreşte bani pe bandă rulantă şi îi da sub formă de împrumut băncilor din Statele Unite ale Americii. Dacă Muammar Ghaddafi ar fi găsit timp pentru a lansa monedele de aur înainte de începerea războiului, nu numai ţările musulmane l-ar fi urmat. Ar fi fost multe ţări, poate inclusiv Germania. Orice ţară din lume care nu vrea să fie un sclav al lui Bernanke vrea să facă comerţ contra aur. OP: Nu îţi este frică ... pentru că promovezi această tranziţie către aur? GS: Draga mea, eu deja trăiesc într-o pădure sălbatică. Conform unei istorii a familiei Rothschild toate băncile naţionale din lume sunt controlate de către elita bancară mondială (evident la BNR principalul agent Rotschild este Mugur Isărescu) În 2001 pe tot globul mai erau doar 7 ţări care a căror bancă naţională nu era controlată de către sataniştii clanului bancar Rothschild: Afganistan, Irak, Iran, Coreea de Nord, Sudan, Cuba şi Libia. Generalul Westley Clark declara recent că planul ocupării unora dintre aceste ţări era pregătit înca din 2001: Afganistanul a fost ocupat începând din noiembrie 2001, iar războiul din Irak a început imediat după ce în 2002 Saddam Hussein a intentionat să vândă petrolul în euro, în cadrul programului petrol contra hrana. Cuba şi Coreea de Nord au fost aproape complet izolate şi se zbat într-o cruntă săracie; este puţin probabil să mai poată deranja cu ceva bogătaşii planetei. Sudanul este de mai mulţi ani scena unui război intern. În 2006 Iranul a înfiinţat Bursa Iraniana de petrol, iar după un an a renunţat la tranzacţiile în dolari adoptând în loc schimburile comerciale în euro şi yeni, ameninţând astfel statutul de moneda internatională a dolarului. Ca urmare a acestei măsuri SUA şi Israelul au lansat ameninţari războinice şi chiar nucleare la adresa Iranului pretextând existenţa unui presupus pericol nuclear. Din luna martie a acestui an se pare că a venit rândul Libiei. ziuanews.ro/stiri/adev-rul-despre-revolu-iile-arabe-i-r-zboiul-din-libia-34321
Posted on: Mon, 16 Sep 2013 14:26:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015