Un altfel de gand V (sau aproape blasfemie) Intotdeauna am fost de conceptia ca in fiecare dintre noi exista un Dumnezeu... suna deja a blasfemie? Inca n-ati citit tot. Obisnuiam sa spun: „Daca l-as iubi pe Dumnezeu asa cum te iubesc pe tine, acum as face minuni”. Nu fac minuni. This is my church... this is where I heal my hurts... Atunci nu auzisem inca de Faithless... S-a apropiat de mine si mi-a spus: “Tutea spune ca singura forma de dragoste care satisface... e iubirea de Dumnezeu”. Eu nu sunt sigur ca Tutea chiar a zis asta... Ce sa faca un dobitoc? Am izbucnit în cel mai distructiv hohot de ras. Stiti ca rasul are si puterea asta... piatra pe piatra nu ramane! A plecat. Eu am crezut ca e o vipera pe care s-o seduc si apoi s-o abandonez ca sa vada si ea cum e... si ea era o fata misto... de luat de nevasta... Nesincronizare. Eram în cautarea lui Dumnezeu pe atunci. O ardeam ezoteric... Dar eram praf. Nu l-as fi vazut nici daca mi-ar fi predat la facultate. Au trecut multi ani. Multi ochi. Multe hohote de ras distructive. Nu întotdeauna ale mele... Apoi m-am întalnit cu Dumnezeu. La prima întalnire nu putea spune un cuvant... dar prin ferestrele ochilor puteai vedea... dincolo. Acum pot sa va spun multe lucruri despre Dumnezeu. Are cam 94 cm, dar mai creste. 14kg si ochii mei... si e baiat (putea fi fata, eu fata mi-am dorit). Si chiar cred ca iubirea de El satisface. E o forma de antigravitatie... Si mai cred ca stiu si raspunsul la întrebarea aia: exista iubire de-o viata? Da. Iubirea pentru copilul tau. Un Isus personal.
Posted on: Fri, 30 Aug 2013 08:45:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015