Un vraci african îşi ducea un ucenic în junglă. Chiar dacă era în vîrstă, îşi făcea drum cu agilitate, în timp ce celălalt tot aluneca şi cădea de multe ori. Ucenicul se ridica, blestema, scuipa pe pămîntul trădător şi continua să-şi urmeze maestrul. După o bună bucată de drum, ajung într-un loc sacru. Fără să se oprească o clipă, vraciul se întoarce spre drumul pe care veniseră. “Nu m-ai învăţat nimic astăzi,” spune novicele, după ce căzuse a mia oară. “Te-am învăţat un lucru, dar nu ai reuşit să-l înţelegi,” spuse vraciul. “Încerc să te învăţ cum să înfrunţi greşelile în viaţă.” “Şi cum ar trebui să le înfrunt?” “În acelaşi fel în care ar fi trebuit să înfrunţi fiecare căzătură,” răspunde vraciul. “În loc să blestemi locul unde ai căzut, trebuia să încerci să înţelegi ce te-a făcut să aluneci înainte.” Spune maestrul: “Pe de-o parte ştim că este importantă căutarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, viaţa creează o distanţă clară între El şi noi. Ne simţim ignoraţi de Divinitate, sau sîntem preocupaţi de problemele noastre cotidiene. Asta creează un sentiment de culpabilitate: fie că renunţăm la viaţă într-un fel din cauza lui Dumnezeu, fie că simţim că renunţăm prea mult la Dumnezeu din cauza vieţii. Acest conflict este aparent: Dumnezeu este în viaţă şi viaţa este în Dumnezeu. Fiecare trebuie să fie atent la asta pentru a putea înţelege destinul mai bine. Dacă sîntem în stare să pătrundem în sfînta armonie a cotidianului nostru, vom fi întotdeauna pe drumul cel bun şi ne vom îndeplini obiectivele.”
Posted on: Mon, 05 Aug 2013 14:05:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015