Uneori e nevoie… Uneori e nevoie să te umpli până la suprasaturație ca să înțelegi că e timpul să golești tot, Alteori e nevoie să te îngropi în gunoaie pentru a înțelege că e timpul să le arunci și să faci curățenie. Uneori e nevoie să pierzi tot pentru a învăța că nimic nu e permanent, Alteori e nevoie să cazi pentru a învăța cât de important este să te ridici. Uneori e nevoie să plângi pentru a-ți exprima durerea, Alteori să strigi ca să te asiguri că sinele pierdut încă te mai aude, oricât de mult s-ar fi rătăcit. Uneori e nevoie să dai tot afară, până la ultima picătură pentru ca ceea ce e nou și proaspăt să aibă loc să intre în viața ta, Alteori e nevoie să simți că ai obosit până la epuizare pentru a avea curajul de a renunța la ceea ce prețuiai cel mai mult. Uneori e nevoie de focul suferinței pentru a arde toate deșeurile rămase în urma faptelor din trecut. Alteori însă e nevoie… să zâmbești în loc să plângi pentru că s-a terminat, să te bucuri că i-ai redat trecutului moștenirea, că ai ars ceea ce trebuia să dispară din viața ta, că ai renunțat la tot ceea ce nu aveai nevoie, că ai vindecat toate rănile care nu te lăsau să mergi înainte și mai ales că ai devenit mai ușor, mai liber, mai pregătit de drum ca înainte. Și deseori e nevoie să știi că nu e nevoie să mai treci din nou prin toate astea, dacă ți-ai învățat lecția, ci să treci mai departe la următorul nivel… Uneori, simt.... simt că viaţa e nedreaptă cu mine. Simt că ... orice aş face, mereu mi-ar ieşi prost şi aş dezamăgi multe persoane. Simt că...oricât aş încerca să ajut, aş încurca şi mai mult lucurile
Posted on: Sat, 16 Nov 2013 20:58:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015