"V.Ş.: Ce repere ai de când te-ai apucat de teatru? I.W.: Ce de poveşti minunate şi fragile... Doamna Poldi Bălănuţă, când într-o seară, pe când juca Elisabeta, din întâmplare o femeie, a pocnit un reflector iar ea s-a întors furioasă spre el strigând: "Tu să taci!"; Eugenia Maci - după un spectacol cu Harap Alb la care publicul se distrase copios şi aplaudase euforic - plecând spre casă: o femeie obişnuită, într-un loden obişnuit, stând - ca şi mine, pe malul celălalt - să aştepte troleibuzul; Rodica Negrea la un spectacol cu Ivonna, principesa Burgundiei când la final, când e îmbiată cu tava cu caraşi m-a făcut să mă ridic în picioare cu intenţia de a o opri; un Zbor deasupra unui cuib de cuci când publicul nu a vrut să o aplaude pe Doamna Olga Delia Mateescu pentru că fusese perfectă în rolul sorei Ratched şi a fost nevoie de un declic până să facă distincţia dintre persoană şi personaj; doamna Olga Tudorache - într-un minut în care te face să înţelegi toată povestea unei vieţi, în Peşte cu mazăre, doamna Silvia Ghelan - pentru tot ceea ce este; domnul Iulian Vişa - primul regizor cu care am lucrat - de o calitate umană excepţională; Phedra şi Danaidele lui Purcărete şi mai apoi, Faust; Nora şi Hamlet datorate lui Ostermaier; Macbeth-ul lui Nekrošius; Woyzeck - făcut de domnul Măniuţiu la Teatrul Maghiar de Stat... Şi momente, la lucru, în care studenţii sunt extraordinari. Şi nici măcar nu îşi dau seama de asta!"
Posted on: Wed, 05 Jun 2013 10:16:28 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015