Vechiul centru comercial al oraşului (II) * Astfel descrie Constantin Găvenea, în volumul său, „Amintiri şi imagini din Tulcea de odinioară”, buricul târgului: În promenada noastră tihnită, iată-ne faţă în faţă cu magazinul purtând pe firmă pomposul înscris „Fabrica de măcinat cafea”, avându-l ca proprietar pe armeanul Afet Ohanesian, şi bodega micuţă, cu gustări alese şi vinuri bune, a lui Barba Manole Calcandi. În exotica bodegă, pe lângă primirea prietenoasă pe care ţi-o făcea patronul, puteai vedea, expusă pe unul din pereţi, tabla bataceilor (a datornicilor care ocoleau bodega) şi flautul fermecat în care, neştiind, la îndemnul cunoscătorilor de la mese, suflai pentru a-i auzi sunetele, şi în hazul tuturor, te pomeneai cu faţa plină de praf de cretă, ingredient cu care Barba avusese grijă să umple instrumentul. Şi uite-aşa, pas cu pas, ne trezim în faţa primei şi singurei drogherii a oraşului, proprietatea lui Emil Popp, un om cult şi prietenos, în rând cu care se mai înşiră un magazin de coloniale, o frizerie, un magazin cu manufactură, ceasornicăria lui Lenobel, poreclit şi Buzatu. În colţul opus, pe Strada Babadagului, unde se alesese să fie locul de staţionare a trăsurilor şi de dormitare a vizitiilor, se găseau cofetăria lui Nichifor Chiriachide, rămasă în memoria bătrânilor ca cea mai mare şi mai bine asortată cu prăjituri din oraş, librăria polonezului Maluşischi, primul librar din Tulcea, preluată mai târziu de Arsene Atanasof, farmacia evreului Hari Sapuşnic, librăria lui Crum Doncef, magazinul cu încălţăminte de gata „Dermata”, după care curgeau, până în strada Griviţei, multe alte magazine, mai mari şi mai mici, aprovizionate cu toate cele trebuitoare omului. Printre acestea, îmi aduc aminte de magazinul cu pălării şi umbrele al surorilor armence Hacian, magazinul cu manufactură al armeanului Aprian şi librăria lui George Hangiu, un profesionist al aprovizionării cu carte, având deopotrivă simţ comercial şi simţul valorii, la care găseai aproape sigur cele mai recente apariţii editoriale literare şi ştiinţifice, dar şi manuale şi rechizite şcolare. Tot acest harnic şi priceput librar primea zilnic, aduse cu trenul, toate ziarele şi revistele ce apăreau în Capitală, pe care le distribuia, atât prin chioşcurile specializate, cât şi prin doi, trei tineri angajaţi ca remizieri, pentru a vinde negustorilor de pe străzile oraşului. Iarna, pe Strada Centrală, îmbrăcată în albul zăpezii, bătrânul şofer Carol Stumpf, din marea lui dragoste faţă de copii, ca un adevărat Moş Crăciun, lega de maşina lui – prima maşina particulară din oraş – câte 10 – 15 săniuţe în lanţ, adică una după alta, pe care, în urletele şi strigătele de bucurie ale celor mici şi în râsetele trecătorilor opriţi locului a mirare pe trotuar, le trăgea începând de la Piaţa Nouă, de azi, până la malul Dunării. Amintiri! Amintiri! ... Foto 1: Strada Regina Elisabeta Foto 2: Strada Sf. Nicolae
Posted on: Mon, 02 Dec 2013 15:58:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015