"Viorel Pop vorbeşte despre adevăratele cauze ale îmbolnăvirilor Bioenergoterapeutul Viorel Pop, omul ce pare să aibă o relaţie directă cu divinitatea, ne spune că toate problemele pe care le avem, de la neînţelegeri mărunte şi eşecuri până la boli grave, sunt provocate de gândirea şi comportamentul nostru." (Revista Felicia - Februarie 2012) Viorel Pop citeşte în oameni ca într-o carte deschisă. „Ca şi cum aş vedea un film“, îmi spune. Nu ai cum să-i ascunzi ceva, pentru că îţi spune despre tine lucruri pe care nici tu nu le înţelegi prea bine. O face firesc, fără să te judece. „Bioenergoterapeutul doar deblochează centrii energetici“ „Din toate emisiunile pe care le-am făcut timp de zece ani, lumea nu a înţeles mai nimic. Oamenii nu reuşesc să se schimbe deoarece trăiesc mereu în trecut. Moştenim un „demon“ al fricii, auzim de mici: „nu te duce acolo“, „nu pune mâna“, „vine Bau-bau“ şi această frică devine un etalon pe care îl punem mereu între noi şi restul lumii. Începem să gândim singuri: „dacă păţesc ceva“, „dacă nu reuşesc“. Un bioenergoterapeut, nu vindecă pe nimeni, el doar deblochează anumiţi centri energetici. Aceştia se blochează din cauza fricii, a urii, a invidiei, a egoismului, a avariţiei, a duşmăniei. În prezent, oamenii pun prea mult accent pe latura materială, iar cea spirituală se pierde. Câţi oameni de afaceri din România sau din lume sunt mulţumiţi sufleteşte? Câţi au familia închegată şi mulţumiri din partea copiilor? Luaţi-l pe fiecare în parte şi veţi vedea că niciunul nu este pe deplin împlinit sufleteşte“. „Împlinirea sufletească e cea mai importantă“ „Eu ştiu doar un singur lucru: noi suntem pe pământ pentru a evolua spiritual. De aceea nu trebuie să judecăm, să ne gândim la bunul altuia. Încercările vieţii m-au învăţat că împlinirea sufletească este cea mai importantă. Dacă la sfârşitul lunii ai de plătit nişte facturi, rezolvi ceva făcându-ţi griji de la începutul lunii? O altă problemă este cea a timpului pe care oamenii îl fură la serviciu. Petrec prea mult timp la serviciu şi aduc şi acasă o parte dintre griji. Încet-încet, oamenii se distanţează şi când apar problemele apar şi acuzaţiile. Oamenii merg la vrăjitoare, în loc să încerce să remedieze problemele începând cu propria persoană“. „Infertilitatea este provocată de refuzul mental de a avea copii“ Repetăm greşeli care vin din trecutul nostru, de la părinţi şi bunici. Cuvintele părinţilor ard. Dacă un părinte ţi-a spus un cuvânt greu cu anumită intensitate, acela este un atac energetic care poate merge până la a nu ştiu câta generaţie. Vin la mine multe femei care nu pot avea copii, în ciuda tuturor tratamentelor de fertilitate pe care le fac. Motivul este că mental, ele refuză acea sarcină din cauza fricilor: „dacă nu va fi sănătos“, „dacă nu voi avea cu ce să-l cresc“, „dacă voi avea probleme cu el“, „dacă nu am cu ce să-l hrănesc“, „dacă rămân pe drumuri“. În aceste situaţii corpul refuză sarcina. Unele femei nu au fost niciodată mulţumite sufleteşte în relaţia cu soţul, deşi sunt tinere, din cauza educaţiei greşite primite de la părinţi şi a fricii pe care o vor pune mereu înainte. Pe multe dintre ele le-am ajutat să-şi schimbe comportamentul. Am făcut şedinţe, s-au încărcat energetic şi au rămas însărcinate. Am 16 fini. Totul ţine de mentalitate. Schimbând modul de a gândi poţi schimba multe în viaţa şi în sănătatea ta“. „Spune „Iartă-mă“ chiar dacă pare greu“ Mulţi oameni nu vin la mine cu dorinţa sinceră de a se schimba, ci doar că să-i acuze pe alţii pentru ce nu le merge lor bine. Aşa sunt oamenii. Acuză mereu pe alţii de tot ce nu le place în viaţa lor, ba mai merg şi la biserică şi dau acatiste ca să facă rău. Pentru ce? Pentru nişte nimicuri. Alţii îşi impun să fie pozitivi şi să facă lucruri bune. Eu îi sfătuiesc să fie, în primul rând, coerenţi, normali şi conştienţi că Dumnezeu îi ajută exact când au nevoie. Când ierţi, iertarea trebuie să fie necondiţionată, nu e cazul să-ţi aminteşti sau să mai pomeneşti ce te-a supărat. Dacă pe de o parte încerci să arăţi că eşti bun şi generos, iar pe de alta critici, judeci şi reproşezi binele pe care l-ai făcut, nu ai rezolvat nimic. Chiar dacă pare greu să spui “Iartă-mă”, fă-o. Spune-o în locul celui care a greşit. Atâta timp cât trăieşti în trecut nu vei vedea niciodată viitorul. Este ca şi când ai vrea să vezi ce este dincolo de o uşă, deşi stai cu spatele la ea“. „Nu există Rai şi Iad. Pe Pământ se plătesc toate“ Relaţia noastră cu Dumnezeu ar trebui să fie neîntreruptă, să mulţumim mereu pentru tot ce avem, pentru că Dumnezeu îţi dă întotdeauna ceea ce ai nevoie atunci când ai nevoie. Necazurile şi supărările sunt generate de felul nostru de a gândi. Când ţi se năzare că cineva îţi vrea răul, pui în aplicare un plan diabolic, prin care orice situaţie amplifică starea pe care singur ai generat-o. Astfel se întâmplă lucrurile de care te temi, pentru că voinţa ta este foarte puternică. Fiind pe un nivel energetic jos, omul lansează atacuri la care primeşte răspunsuri. Este ca atunci când acuzi pe cineva, arătând semnul acuzării cu degetul aratător. Acest deget merge înainte, degetul mare arată spre Dumnezeu, iar acestea trei (adică mijlociul, inelarul şi degetul mic, care stau strânse în palmă) sunt împotriva acuzatorului. Vin de trei ori înapoi. Nu există Rai şi Iad. Aici pe Pământ se plătesc toate. Aici trebuie să învăţăm şi să ne corectăm“. „Văd viaţa omului într-o fracţiune de secundă“ „Anumite faze sunt sunt ciclice în viaţa omului. Dacă suntem atenţi, anumiţi ani se repetă la 7 sau la 10 ani. Când observi şi conştientizezi că anumite lucruri s-au mai întâmplat sau că le-ai mai trăit, în momentul acela ai făcut deja un pas important spre corectarea problemei. Suntem trecători pe lumea asta şi ar trebui să ne purificăm sufletul, nu să-l împovărăm cu păcate. La mine nu se vindecă nimeni, ci doar conştientizează anumite lucruri. Eu discut deschis cu fiecare, pentru că într-o fracţiune de secundă văd viaţa omului de la început până la sfârşit şi îl ajut să înţeleagă adevăratele probleme pe care le are. Dacă el conştientizează şi se schimbă, îmi va mulţumi la un moment dat. Mulţi vin însă cu dorinţa de a căpăta rezolvări pe moment: „am probleme cu soţia sau cu soţul…“ „Nu trebuie să pomenim numele bolilor grave“ „Am multe cazuri grave vindecate. Când un medic pune un diagnostic, ar trebui să îi scoată din cap unei persoane că o afecţiune este incurabilă. Nu trebuie pomenite diagnostice sau nume de boli grave. Când un medic spune unui pacient că mai are de trăit doar o perioadă de timp, pot să garantez că în felul acesta grăbeşte evoluţia bolii şi moartea pacientului. La preot sau la terapeut omul vine cu speranţa de a primi ajutor, chiar dacă el nu face ceea ce trebuie pentru a se însănătoşi. Cu aceşti oameni trebuie să ştii să vorbeşi şi să îi faci să înţeleagă că toate blocajele şi afecţiunile ţin de el însuşi. Din cauza fricii, a neglijenţei sau a grijilor inutile se fisurează echilibrul energetic. Când omul începe să gândească singur că are o boală gravă, nu face decât să blocheze organul respectiv, iar mentalul creează până la urmă o formaţiune din nimic. Cu gândul şi cu credinţa poţi, în schimb, să muţi munţii din loc“. „Eu nu am pacienţi, eu am prieteni“ „Nu trebuie să ne temem de moarte, pentru că moartea este doar o transformare. Şi anul acesta va fi greu, dar lucrurile se vor schimba uşor-uşor în bine. Eu văd că trebuie îndreptat prezentul în dreptul fiecăruia. Dacă stăm să ne tot uităm peste gard şi să acuzăm nu vom putea ajunge la armonie şi egalitate. O cauză a disperării oamenilor este televizorul. Vedem şi auzim tot timpul despre crime, furturi, violuri, apoi aceleaşi posturi ne spun că 4 din 5 persoane sunt depresive, deşi ele muncesc zi de zi ca oamenii să intre în depresie. Pentru mass-media sunt doar ştiri menite să facă rating şi astfel copiem ce este mai rău în Occident: egoism, ură, duşmănie. Mulţumirea mea este când mă întâlnesc cu cineva pe stradă şi îmi spune: „Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, ai avut dreptate!” Uneori se întâmplă să nu mai recunosc nimic din cel care a venit prima oară la mine. Se vede schimbarea şi faptul că nu mai are ură, frică, răzbunare. Radiază. Unii vin la mine ca să mă judece sau să vadă cine sunt eu în realitate. Sunt un om normal căruia îi place să râdă, să glumească. Trăiesc tot timpul în copilărie, iar cei care ies de aici, ies râzând. Eu nu am pacienţi, eu am prieteni“. (de Alina Dragomir in Calea, adevarul si viata pe 12 Februarie 2012)
Posted on: Sun, 11 Aug 2013 14:46:45 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015